mai mult fruct, mai multa prostie

Vineri am fost la Opera. La Nabucco. La intrare, doua dudui cu fusta mini visinie (si bluza la fel) si cu prigat pe epoleti. Bizar. Complet nepotrivit. Mai fac doi pasi, intepenesc. In dreapta si stanga foaierului, cate un stand sau tejghea sau nu sunt sigura care e cuvantul pe care il caut al aceluiasi prigat. Cu alte dudui behind the counter, paharele de plastic aliniate frumos si cu chimicala deja turnata. Poftiti la un paharel de suc din partea sponsorului nostru!

Bai nene, sunt absolut pro mecenat, iar cand acesta se indreapta spre o chestie de nisa cum e opera, tot respectul. Dar diavolul sta in detalii. Cum ar arata un frigider cu pepsi in foaier la Scala din Milano, ha?! Marketingul Prigat, respectiv directiunea Operei de pe ce planeta sunt? Ah, brusc mi-am amintit ca tot cei de la Opera au autorizat plasarea unui brad tip sticla gigant Coca Cola in fata cladirii de Craciun... They seem to have a thing for plastic soda, don't they?



Despre spectacol sau public nu vreau sa vorbesc. Nu zic nimic de puzderia de adidasi si blugi, bine ca vin, nu-i asa?, la Opera. Nu zic nimic de doamna careia i-a sunat mobilul in spatele meu. Sau de cea care si-a adus copiii si a patronat cu incantare materna conversatia lor non-stop pe durata intregului spectacol. Nici despre cucoana din spatele meu (alta decat cea cu mobilul, I know, I'm just lucky), care incerca sa convinga adolescenta care o insotea ca la Nabucco vin elevi de la liceul Dante, pentru ca se canta in italiana si sunt "asa de multi baieti draguti".

Nu pomenesc un cuvant despre duduia obeza de 60 de ani (cel putin) care juca rolul unei tinere deznadajduite si speriate (fiica lui Nabucco). Nici de ridicolul punerii ei alaturi de un tenor de 30 de ani (ei jucand roluri de indragostiti)... Cat despre corul plictisit ca la carte si care in momentele de "chibit" incingea mici suete personale, convins fiind ca in planul secund nu se uita nimeni, nu l-am observat. Iar balerinele trecute de varsta a doua si cu niste mutre ca de inmormantare, respectiv cele foarte tinere, probabil inca eleve la Coregrafie, pe care le pufnea rasul si greseau pasii, nu v-am vazut, n-ati fost acolo.

Un gand bun interpretilor rolurilor principale (Nabucco, Abigail si Zacchariah) si dirijorului orchestrei care au facut tot ce-au putut sa salveze o reprezentatie obosita si prafuita.

Oricum, cata vreme aude faimosul cor, 90% din public pleaca satisfacut. Au aplaudat cu sete si-au parut fericiti. Cea mai faimoasa bucata de opera live si-un pahar de suc natural :D. Cultura, sanatate, inceput de weekend. La vita e bella!