enraged

Am 1001 chestii de spus despre povestea copiata mai jos (intreg contextul discutiei se gaseste aici), dar imi dau seama ca orice comentariu e de prisos. Un singur lucru voi a sti: de ce merg bani publici catre o institutie al carei obscurantism e la nivelul Evului Mediu?

Poate participa mama la botezul copilului ei?
Aceiasi intrebare i-am dat-o si Duhovnicului meu va redau mai jos raspunsul Dlui

Referitor la botez este de absolută necesitate cercetarea Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a primi un răspuns clar.
"De va naşte femeia, şi pruncul este în primejdie (de moarte), după trei sau cinci zile, să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curată să-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul, unde este pruncul, şi în general, nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi după patruzeci de zile şi va primi de la preot rugăciunea" Canonul Sf. Nichifor 38.
Ce deducem din acest canon?
1. Dacă copilul a primit botezul, reiese că el sa curăţit, este curat de toate păcatele sale. Iar mama nu este curată, pentru curăţirea obişnuită pe care o are orice femeie după naştere;
2. Mama nu are dreptul, în perioada de necurăţenie nici să se atingă, nici măcar să intre în camera în care se află pruncul;
3. Până nu primeşte rugăciunea de la preot, ea se consideră necurată, deci nevrednică de a intra în biserică, dar şi a se atinge de copilul botezat;
4. După obiceiul Bisericii Ortodoxe, rugăciunea este corect de a fi citită numai după ce sa încheiat perioada de curăţenie şi copilul a fost botezat;
5. Deci nici de cum nu poate intra mama în biserică, neavând rugăciunea săvârşită şi perioada de curăţenie încheiată;
6. Mai mult ca atât, Biserica interzice prin Sfintele Canoane ca la botez să participe soţ şi soţie. De ce? Pentru că ei devin cumătri între ei, părinţi spirituali ai aceluiaşi copil, cu alte cuvinte, frate şi soră. Canonul zice despre preoţi: "De nu va fi alt preot, singur, preotul sa-şi boteze pruncul său, iar el, sa-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pruncului, pentru că s-au facut între dinşii cumătri" - Trebnic, 102. Chiar dacă preotul se face primitor al copilului său, el devine un alt grad de rubedenie cu mama copilului, cel spiritual. Tot aşa şi cei doi părinţi, care participă la botez.
7. Aşadar, există 2 motive pentru care mama nu are voie să stea în biserică în momentul săvârşirii Botezului, adică necurăţenia, sau lipsa de rugăciune, pe care Biserica o săvârşeşte la sfârşitul botezului şi pericolul de a deveni fraţi duhovniceşti cu soţul, prin participarea ambilor la botezului copilului lor.

De fapt, ma mai roade o curiozitate: de ce oameni care n-ar gandi si n-ar face niciodata lucrurile de mai sus, isi boteaza copiii? 'Cause there are plenty out there...

ne meritam soarta

asta e logo-ul uniunii studentilor din romania. noapte buna...

later edit: dragi studenti, cand vi se mai par cool simboluri comuniste precum stema cu secera, cititi interviul asta.

crapa-mi-ar capul ala prost

vineri am primit un mail de la una dintre tipografiile cu care lucram, mail destul de cacacios redactat, de altfel (in terms of harshness towards the recipient), care ma informa ca am gresit un deviz estimativ. cum ar veni, le-am cerut alora de voiau o publicatie mai putini bani decat facea, aia deja semnasera ca dau cat le-am zis eu si acum trebuia sa ma fac de cacat si sa ma duc iar la ei cu "sarumana, am gresit".

desi nu era o suma neaparat mare si desi aici cultura greselilor e extrem de permisiva, mai ales in ceea ce priveste incepatorii, mandea a luat-o razna. m-am holbat un pic nauca pe devizul meu si pe factura tipografiei, n-am inteles mare lucru, dar am decis, oricum, ca au dreptate (clar, nu?) si am inceput sa derulez scenarii apocaliptice.

fiind vineri dupa amiaza toti colegii mei spalasera, fireste, putina, asa ca nu aveam cu cine sa ma sfatuiesc. am chibitat vreo doua ore cu ochii in lacrimi, mi-am administrat bocanci figurativi in gura si m-am tarat acasa. am continuat procesul antementionat pe parcursul intregului weekend, in ciuda sfaturilor de bun simt primite din toate partile. cand mi-era rusine sa mai zic ce proasta si incompetenta sunt eu, ma prefaceam ca vorbesc lejer despre ce se vorbea in jur si in cap crosetam cu incapatanare la concluzia implacabila ca sunt basket material, cel putin pe acest job.

to make it worse, am avut luni liber, asa ca am avut mai mult timp la dispozitie sa ma gandesc la toate aceste lucruri minunate. azi am venit la birou hotarata sa imi asum greseala, sa mai spun o data la toata lumea "sunt proasta, dar va rog nu ma trimiteti inapoi sa mor de gripa porcina in pat cu un pacient care asculta manele pe telefon" si, eventual, sa-mi fac sepuku sau ce se cere in astfel de ocazii.

studiind calm si cu o colega experimentata langa mine, am descoperit ca gresisera aia. le-am scris si au confirmat ca e cum zic eu (si nu si-au cerut scuze, mama lor de nemernici). bai, cum sa fac sa am putin, doar putin, mai multa incredere in mine?

cetatile mele sasesti

am vazut acum vreo trei zile vreo 30 de nuci recolta 2009 pe masa din gradina. ca orice roman precaut le-am lasat la locul lor, sa nu zice nemtii ca punem mana. ieri tot acolo erau, azi la fel. am decis sa le luam.

cum vecinul de alaturi trece mereu pe langa gradina de dimineata, am dedus ca el le-a lasat acolo. de data asta asta n-am mai ramas datoare, ca la faza cu "buna dimineata" in romana (el) si "ai luat mere mama" (eu, in gand).

am compilat o punga cu vreo 7 sortimente de ceai, am gugaltranslatat ce era de spus (Vielen Dank für die Walnüsse) si maine dimineata plantez coletul pe masa.

pai da :)!

romania, the land of culture*

am ajuns azi la targul de carte de la frankfurt si, fireste, m-am repezit avida la standul Romaniei. lipseau stergarele si paharelele de tuica, as a matter of fact arata chiar bine. maine era ceva discutie cu cartarescu si traducatorii lui. misto. pe o plasma se proiectau imagini din arhiva nationala de film, din perioada 1912-1914 (si cred ca mergeau inainte cronologic). i-am vazut pe Regele Carol si Regina Elisabeta, Pelesul nespus de frumos (stiati ca avea o fantana arteziana in curte?), imagini de la o parada militara pe Calea Victoriei si oameni la patinoarul din Cismigiu.

stateam pe scaun si incepusera sa-mi curga lacrimile, cand au aparut ei. cenusii, cu privirile niciodata directe, inceputuri de chelie si costume urate. mereu putin mistocari. au zis ceva de genul "cam pufoasa elisabeta asta". se uitau si ei la proiectie cand a venit un domn sa intrebe cu cine de la standul romaniei poate discuta (in engleza). ei ii spuneau in romana "stati sa vina doamna anghelescu, acum se intoarce" si se uitau la el asteptand sa plece. cand tipul a insistat, unul dintre ei s-a ridicat cu greu si a inceput sa-i vorbeasca in franceza.

apoi s-au animat brusc, pentru ca aparuse leonard orban. spinarile lor de politruci au misculat repede in preajma lui, ca sa se introduca, sa dea o limba si sa fie vazuti. stateau, fireste, in fata plasmei pe care se proiectau imaginile la care ma uitam eu. carol murise, deja se proiecta incoronarea lui ferdinand. din pamant s-a materializat si (cred) doamnna anhelescu, care era toata un zambet in fata lui orban si il interoga, afabila: "ia ziceti, ce mai facem?"

vreau sa fac o paranteza. leonard orban este unul dintre cei trei politicieni romani pe care eu ii respect (monica macovei si liviu negoita, daca va intrebati). l-am avut invitat in 2005 la o conferinta (era secretar de stat in ministerul integrarii europene la vremea aceea) si am avut uluirea sa constat ca raspunde la mailuri si la telefoane, ca nu ma tutuieste by default si ca apare punctual si vorbeste la obiect. I know, praise normality. ii respect munca la Comisie si ma gandesc uneori cum se simte el in apartamentul lui la Bruxelles, cand isi vede fratele pe prima pagina din Libertatea, dansand manele cu organizatia de femei PNL sector 4. inchid paranteza.

am vrut sa ma duc la el dupa ce a scapat de minisecuristii din ministerul culturii si sa-i strang mana, dar n-am putut s-o fac. i-am zambit de departe si sper ca a simtit asta.

m-am decis in cele din urma sa intreb daca se pot cumpara carti. evident, ei nu stiau, nu puteau sa spuna, poate maine, in niciun caz cu card, sa mai veniti dumneavoastra pe aici sa vorbiti cu cei de la edituri, avem si nemira, si niculescu, sigur ca da, nu, nu stiu cand sa va mai intoarceti.

stai linistit, domnule (tovarase?). nu ma mai intorc.

*asta era sloganul standului

later edit: stiu o gramada de fete de 20 de ani care isi mananca tineretile cu actualizari de baze de date si confirmari pentru conferintele de presa in agentii de PR si care ar rupe la un targ de o asemenea anvergura, in locul tipilor sus pomeniti.

my long distance affair

Detalii aici. Do go!

descoperiri de weekend

windows 7 cool wallpapers (da, stiu, si pe mine ma mira caz fac promo la windows)

and this video