cum devine cu bicla in parc

vaz ca a explodat sujetul big time pe radio si nu numai si ca, as usually, lumea cauta raspunsuri nenuantate. la intrebarea e voie cu bicicleta in parc? raspunsul "nu" ma infurie si pe mine, dar, daca stau stramb si judec drept, nu e asa de simplu si o zic in calitate de biciclist care ponteaza zilnic.

eu merg prin parc cu sau fara voia altora, dar merg incet, atenta, cu ochii dupa copii, caini, pisici, porumbei, pensionari si ce mai iese in calea omului cand i-e lumea mai draga si ochii mai imprastiati dupa magnolii, fantani arteziene si tufe verzi. however :), there's always a however, o sa-mi ia multa vreme sa uit urletul cainelul peste care a trecut un pusti cu bicicleta in Parcul Tineretului, fix sub ochii mei, acum vreo cativa ani. nici macar nu s-a oprit; a continuat sa goneasca cu prietenii lui, claxonand si razand. ca el sunt sute. e dreptul lor, sunt pustani, hormonii urla, spatiul de joaca e oricum limitat, vor sa se dea in stamba si sa se imbatoseze.

what to do, then?

solutia nu e interzicerea sau permiterea totala a accesului bicicletelor in parcuri, ci trasarea de piste / trasee speciale pe alei + amplasarea de panouri de avertizare (si pentru pietoni, sa stie ca acolo n-au prioritate, si pentru biciclisti, sa stie sa nu goneasca ca nebunii, ca un caine poate oricand sa-ti rasara sub roti).

si sper ca la asta sa ajungem...

P.S. In Cismigiu zilele astea, cu muzica in casti si mai pe seara, sa nu fie lume, e pur si simplu divin :).

Later edit: Ma alatur si eu plimbarii prin Herastrau duminica, 26 aprilie, orele 12:00.