un pic de 1984 n-a omorat pe nimeni

ii iubesc pe functionarii care stau pe post de sfinti intre tine si Dumnezeul reprezentat prin neenervare (this city makes me have really low standards). cu ocazia inscrierii la un master am interactionat de cateva ori (si deja de prea multe) cu functionarele din secretariatul facultatii de limbi straine. indolenta, reaua vointa, nesimtirea si un sictir generalizat fata de orice care nu le priveste in mod direct si personal de-abia incep sa descrie atitudinea lor fata de cei cu care au de-a face (cele, daca e sa fiu rea si realista in acelasi timp, ca n-am vazut picior de baiat pe-acolo :)). o alta problema este si atitudinea studentilor (studentelor?), care sunt mici si speriati si s-au invatat sa le tolereze hachitele. cand una dintre individele de acolo m-a tutuit si mi-a vorbit urat, respectiv cand eu i-am solicitat sa-mi spuna numele si functia ca s-o reclam, am vazut in privirea ei fixa intrebarea nerostita "cine e asta? daca 'isi permite' sa-mi vorbeasca asa, e cineva sau stie pe cineva". foarte trist, foarte frustrant si, din cate imi spune toata lumea, de neschimbat. needless to say ca nu si-a declinat identitatea.

mi-am adus aminte de atitudinea functionarelor din administratia financiara acum cativa ani. Dumnezeu sa-i aiba in paza pe cei care au facut atac cardiac dupa ce s-au luat in bete cu harpiile de acolo. You were an absolute zero unless they told you otherwise. Erau stat in stat si nimeni nu putea sa le clinteasca. Lucrurile s-au schimbat simtitor in bine de vreun an, poate chiar doi si eu am crezut, cu naivitate, ca e rezultatul unui super curs de relatii cu clientii facut pe bani europeni, pana cand am aflat ca investitia fusese mult mai mica, mai desteapta si mai sigura pe termen lung. duduile de la front desk erau filmate. nu-ti venea a crede ca au fete, nu doar permanenturi, ca au gura si sa zambeasca, nu doar sa se rasteasca si ca pot rosti la finalul discutiei "sa aveti o zi buna". even sadder, if you ask me.

azi m-am convins inca o data de eficienta camerei calare pe grumazul amploaiatului. aveam o plata de facut la banc post si imi trebuia copia ordinului de plata ca sa o trimit pe mail. individa de la ghiseu mi-a zis ca se face maine transferul (stiam ca il poate face si acum, dar m-am gandit ca o avea altele pe cap) si i-am zis ca fine by me, dar sa-mi dea verdele (dovada platii) scanat pe mail sau prin fax. "nu se poate", a zis ea cu acreala si mi-a aruncat si-un zambet inca si mai acru. "hm, nu cred", am zis eu, "dar, fireste, pot sa ma duc si la altii, ca-s multe banci in Romania". "da, bine", a bufnit stimabila amintindu-si ca mica noastra sueta ca fetele e filmata si a executat transferul in juma' de minut.

am iesit de la bancpost. imi legasem bicicleta de stalpul unui cos de gunoi (n-aveam nimic mai bun in jur) si cand eram aplecata sa desfac antifurtul, o duduie s-a decis sa scormone un pic prin cos. m-am trezit fata in fata cu ea, ea aplecata in cos, eu la bicicleta, amandoua incomodate clar de cealalta. ea a plecat prima bombanind nervoasa. cand am luat-o din loc, am vazut-o la alt cos de gunoi, putin mai incolo. gasise doua pere.

c-asa-i in tenis.

photo by 11 0 11