She's so scared

Fac un curs si una dintre teme a presupus un schimb de eseuri nu doar intre cursanti si formator, ci si intre cursanti, grupati doi cate doi. Eu am picat in grupa cu cea mai draguta fata de la curs. Ochi migdalati, par brun, fata smeada, imbracata impecabil, silueta zvelta si dreapta. Also smart. Minor self trust issues vizibile din cum vorbea. 20 something years old. Eseul ei era cald, frumos, scris cu suflet si cu emotie. Din el aflai, printre altele, ca aceasta fata se considera grasa. Ca viata ei este o continua dieta. Ca ea crede ca va fi grasa mereu.

Ieri am ajuns la un cabinet de nutritie unde am vazut o alta fata slaba. Venise acolo sa slabeasca. Nu avea nimic din emotia si sensibilitatea celei de mai sus, dar era macinata de acelasi tip de disperare. Spunea ca a mancat doar un mar toata ziua. Se plangea ca nu are forta sa faca sport. Sustinea ca toti oamenii din jurul ei ii spun ca este grasa. Se vedea pe fata ei ca si ea crede asta si ca sufera cumplit din acest motiv.

Cri imi povestea ieri ca a vazut o mama spunandu-i fetitei ei de trei ani ca este grasa si ca trebuie sa slabeasca.

This is such a sick environment for young girls. Si ce e cumplit e ca trebuie sa fie severely anorexic ca sa se sesizeze cineva. Altfel, sunt prea multi oameni pe lumea asta care vad o fata ca incearca sa supravietuiasca cu un mar si o lauda si-i spun ca sufera baba la frumusete. Cata vreme o sa fie pline copertile de reviste cu femei care arata ca proaspat iesite de la Auschwitz si care sunt glorificate pentru asta, o sa curga rauri de cerneala pentru scrieri in care fete frumoase isi vor deplange ipotetica uratenie. It just breaks my heart to see that.



Later edit: Eu insami sunt o fosta anorexica, o persoana care se lupta cu probleme de greutate si stima de sine si cineva care considera ca e bine sa se vorbeasca despre asta cu exemplul personal in dinti, ca lumea sa stie si sa ia aminte.