dirt in the wind

am ajuns sambata intr-un loc simpatic, unul dintre buncarele din centura de fortificatii a Bucurestiului din al doilea razboi (hm, suna dubios sa descrii un atfel de stabiliment ca simpatic, dar mentin atributul). fortul, cum i se mai spune, desi denumirea este relativ improprie, este undeva intre catelu si glina, aproximativ in primii doi kilometri de pe autostrada soarelui si la stanga :).

se intampla un fel de chermeza acolo, cu autor(i) necunoscut(i), dar clar bine intentionata. s-a venit mai mult sau mai putin cu invitatie (adica trebuia sa-ti explice cineva cum sa ajungi), dar a fost si-un anunt in evenimentul zilei (or fi fost si mai multe, eu doar unul am vazut).

muzica era so & so (cand incepeai sa salti pe calcaie, se rupea ritmul cu altceva care nu-ti mai spunea nimic si n-a iesit din inconsecventa asta cat am fost eu acolo) si se intampla indoors, in buncar, cum ar veni. marele spil la petrecerea asta era sa topai prin niste cotloane si trepte luminate foarte aproximativ si sa ajungi pe "acoperis", adicatelea pe pamant, de unde aveai o perspectiva foarte faina.

iarba era verde, plouase putin inainte, lumea era prietenoasa, conversatia eclectica, toate de-a dreptul idilice, chiar si baietii din catelu care fraternizau pe sosea cu jandarmul local (dupa ce facusera o incursiune rapida sa vada ce e cu orasenii si muzica aia), revenind, lucrurile tindeau spre mirific pana a inceput sa bata vantul.

care vant carevasazica batea dinspre glina. nu exista cuvinte suficient de percutante pentru a descrie chestiunea, cert e ca expresia cu mutatul nasului is merely an undestatement. puteai obtine o foarte usoara ameliorare daca te refugiai intr-o valcea (peisajul era cumva valurit), dar, in genere, duhoarea te gasea si-n gaura de sarpe. pana la urma s-a mai estompat, dar a fost a major downside, I tell you. e drept, puteam sa ma duc in transee, unde nu se simtea, dar tot farmecul era sa fii pe acoperis.

eniuei, mi-a placut. I think day trips there are major fun (pana nu se porneste vantul, in orice caz). and we also got a stalker in the car when we left, but that's a different story. stiati ca in papillon poti sa mananci pana la 7 dimineata?

later edit prietenul meu mi-a atras atentia ca de pe autostrada nu se poate face stanga. niciodata gen. bine, in acest caz, era la dreapta. nu mi s-a parut niciodata clara sau relevanta diferenta :).