Sunt o golanca

Ma bag. Trec pe rosu. Ma bag iar o bucata. Injur, franez, ocolesc, ma uit urat. Bag viteza. Simt fiecare milimetru de sa, fiecare particica din cauciucul de pe ghidon, fiecare spita care se invarte din ce in ce mai repede, fiecare scrasnet al rotilor. Fiecare adiere de vant in parul meu. Fiecare fir de praf lipit de fata mea.

Ma ridic pe pedale si trec (si) peste groapa asta. I can climb any mountain. Da-te, frate, ti-a luat ma-ta strada?! Da, stiu, o ard aiurea. Pe bune, chiar stiu. Ma prosteste traficul asta, ma absoarbe valul de agresivitate pe care-l emana, so I ride the wave.


Trec de autobuz, de taxi, nici motocicletele nu pot tine pasul, ca-s mai mari si n-au loc, trec de coloana bara in bara, peste sina de tramvai, peste intersectii blocate, traversez ca naluca printre masini in viteza, I could die every next second and all I can feel is excitement.

Le velo de chevet :). Am vrut sa pun semnul emoticonului care roseste, but who am I kidding?