Nessie c'est moi

Inverosimilele aventuri adevărate ale locatarului din Loch Ness

Un şarpe-al mării poate
şi monstrul nostru-a fi,
ba chiar şi e, – cu toate
că locuieşte, zi

şi noapte, într-o apă
prin care nu străvezi,
ca printr-o-nchisă pleoapă
prin care n-ai dovezi

că monstru,-n lac, subzistă, –
chiar dacă, an de an,
pe cîte-o falsă pistă
îl poartă pe duşman.

Duşmanul său e omul
ce,-n ziua de apoi,
cînta-va iar, sub pomul
cel verde, din cimpoi;

dar pîn-atuncea tace,
nemaiiscînd un strop
de cînt, — ceea ce-l face
pe monstru, mizantrop,

pe monstrul de la Loch Ness
ce zace-n balta lui
cum ceia care,-n ocne,-s
ţinuţi şi devin şui.

Sunt foarte bucuroasa ca Serban Foarta si-a inchinat condeiul in ultima Dilema poate unicului fenomen din categoria SF in care cred neabatut. Some people have the Martians, I have Nessie. N-am niciun dubiu ca e acolo, este primul motiv pentru care vreau sa vizitez Scotia (ok, primul dupa festivalul de teatru de la Edinburgh). Mi se pare o creatura simpatica, tin sa obiectez la presupsa mizantropie.


Vreau sa fiu eu omul care canta la cimpoi sub pomul verde si Nessie sa iasa si sa danseze. Si nu, nu vreau sa aud de ce, stiintific vorbind, Nessie nu exista. I know she's there. Yeah, it's a she :).