Hope of deliverance

Azi am fost curier de ocazie, dat fiind faptul ca firma Cargus, nu-i dau numele ca sa nu-i fac publicitate, nu a reusit sa se miste in timp util. Gen ne-a tras-o :). Venea evenimentul peste noi, balamucul era asigurat, drept care am decis sa ne mobilizam cu mic cu mare si sa livram noi invitatiile.

Stiu pe cineva care se plange ca e luat drept comis-voiajor atunci cand se duce in locuri pe bicicleta. Eu ma gandesc ca e foarte tare sa fii luat drept curier; daca lumea se poarta ok cu tine in atari conditii, atunci stii ca oamenii sunt in regula. Cu cei pe care ii presupun importanti, toti sunt afabili by default.

Revenind, cu mine lumea a fost foarte draguta. In afara unui grup de trei adolescenti cu care m-am intersectat in dreptul parcului Herastrau si care au fost la limita tentativei de lovire, pentru ca li se parea de neconceput ca sunt pe bicicleta si am ochelari de soare (!) si care au reusit sa ma sperie cumplit. Nu la propriu, in sensul ala cred ca i-am speriat eu, pentru ca m-am intors la ei si le-am tinut o ditamai predica, dar la figurat, pentru ca m-am gandit indelung ce resorturi ii misca si ce-i face sa fie asa. Mai ales ca pareau din categoria "curatei". In fine.

Revenind din nou. M-am prins, cu ocazia asta, de ce nu ne ajung parte din invitatiile trimise cu alte ocazii prin curier. Daca nu-ti pasa cine le preia, la cine ajung, daca omul mai lucreaza acolo, daca trebuie dus plicul la alt sediu, in fine, 1000 de chestii de fine tuning, vorbit cu oamenii, pus intrebari, dat buna ziua si spus multumesc, daca toate astea te lasa rece si, imi imaginez, ii cam lasa :), trantesti plicul unde o fi si sanatate.

Mie mi-a placut la curierat si cred ca o sa mai fac asta si alta data. Dincolo de sentimentul placut ca am rezolvat o problema, m-am asigurat ca oamenii chiar primesc invitatiile, am petrecut cateva ore pe bicicleta in aer liber si m-am distrat cu cele cateva priviri usor compatimitoare ale oamenilor (citeste duduilor simandicoase) captivi in giganti de beton si sticla. They thought they were the lucky ones :).