almost one month
mi-e frig, frig, frig, Doamne, cat frig, frig pe strazile astora, in casele lor, in birourile lor, in fiecare cotlon unde incerc sa ma ascund cu o patura pe mine.
vreau sa scriu, dar nu am ce. ma consum in bucatele de wittiness cautat pe facebook, cat sa mai dau cool in ecuatie, macar acolo. must be young, fresh, marginal yet happy. must be positive. must endure. must go on. would like to die or at least sleep 1000 years.
demult, acum aproape 10 ani, o doctorita care mi se parea misto pentru ca nu stiam ce inseamna un doctor misto a incercat sa ma faca sa iau prozac. spunandu-mi ceva de genul "cred ca nu o sa poti fi niciodata linistita pe cont propriu". cu inima indoita din instict i-am urmat sfatul vreo saptamana. am simtit imediat cum pastila aia ma aplatizeaza, imi impinge obrajii intr-un rictus blandut si imi netezeste toate asperitatile. no more questions, no more dramas. no more life. m-am dus si i-am returnat restul de pastile si i-am spus ca prefer sa mor nefericita, dar constienta de mine.
zilele astea m-am gandit pentru prima oara in viata mea ca poate ar trebui sa iau prozac.
posted by runbaby @ 10:59 AM
9 Comments:
mild slap!
no prozac! bad girl!
cah prozac, cah!
don't :)
and if you need a second opinion, you know where to find it - try our common friend with a background in the field.
nu stiu cum am ajuns pe site-ul tau, dar l-am pus la "favorite" si ma uit din cand in cand. m-a impresionat ce ai scris odata despre emigrare, imi inchipui de atunci ca daca as pleca as fi intre 2 barci, ar fi care sa-mi zica sa lupt pentru o barca sau alta, in timp ce in inima mea chiar nu as stii pe care sa o aleg. asta sa fie cheia, un prozac? ai citit Liiceanu, cu "usa interzisa"? poate e si asta o cheie.
eu cred ca "e timpul celei mai mari iubiri".... si poate ea te va duce inspre tine.
curaj !
andre gide, cu fiul risipitor: fiul risipitor se intoarce acasa. tatal il intampina cu drag, mama ii spune cat de mult a plans la plecarea lui, fratele cel mare e suparat si-i intoarce spatele, iar fratele cel mic ii spune: "de ce te-ai intors? eu am de gand sa plec la noapte...."
nu stiu cum am ajuns pe site-ul tau, dar l-am pus la "favorite" si ma uit din cand in cand. m-a impresionat ce ai scris odata despre emigrare, imi inchipui de atunci ca daca as pleca as fi intre 2 barci, ar fi care sa-mi zica sa lupt pentru o barca sau alta, in timp ce in inima mea chiar nu as stii pe care sa o aleg. asta sa fie cheia, un prozac? ai citit Liiceanu, cu "usa interzisa"? poate e si asta o cheie.
eu cred ca "e timpul celei mai mari iubiri".... si poate ea te va duce inspre tine.
curaj !
andre gide, cu fiul risipitor: fiul risipitor se intoarce acasa. tatal il intampina cu drag, mama ii spune cat de mult a plans la plecarea lui, fratele cel mare e suparat si-i intoarce spatele, iar fratele cel mic ii spune: "de ce te-ai intors? eu am de gand sa plec la noapte...."
Moni
si eu m-am simtit la fel cat am stat in belgia. cat despre prozac, doar cu bere, in loc de alune <))
Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!
Mai lasa-l naibii de net, natura ce-are? Sau fa-ti weekend-ul in Bucuresti (sau la Paris), ca d-aia exista avioane.
Ia niste tinctura de propolis, sa nu racesti (propolis buei, nu prozac!).
going legal? no way! hai ca primavara de-abia incepe. curaj. big hugs
Te iubesc din departari si imi este dor de tine. Si am si incredere in tine, mai multa decat crezi. O sa iasa el si soarele :*
Hai, animo, trece!
nu cred s-o ajute să-i spuneţi că vă e dor de ea, are chiar efect invers. cel puţin la mine.
Post a Comment
<< Home