who am I?

strainatatea te baga in filme stranii (hence the name :), sau, cel putin, asupra mea are genul asta de efect. unul dintre ele este cel identitar. n-as spune ca provoaca cu adevarat o criza, dar apar semne de intrebare pe care e greu sa le ignor. stiam destul de bine cine era Miruna din Bucuresti. cu ce se ocupa, ce-o interesa, ce-o enerva (asta stiam cu totii, nu :))?), ce-o misca si ce-o tinea pe loc. par contre, cum frumos spun francezii, nu sunt foarte sigura ca stiu cine e tipa asta de aici.

evident, the core being nu se schimba nicaieri, o toapa cu blanuri pe ea, de pilda, o sa ma enerveze si in Bucuresti si in Luxemburg. dar sunt niste schimbari. nu mai pot sa traiesc in haita (sau nu intr-o haita atat de mare). nu mai am genul ala de libertate care ma facea sa ma trezesc intrebandu-ma destul de des la ce ora o sa ajung la birou si unde o sa ies dupa. nu mai sunt implicata in nimic interesant, inovator sau protestatar (chestii care, iarasi, ma defineau puternic inainte). nu mai ies (aproape) nicaieri. nu mai cunosc oameni. I don't feel challenged anymore.

poate fi si o chestie de varsta. am fentat-o suficient cat sa nu ma zbat prea tare daca ma ajunge din urma, in cele din urma... mi se spune ca am tras cel mai loz castigator: nu numai ca am plecat din Romania, dar am plecat cu o slujba sigura si platita ok pe viata. and not the worst one. o sa pot sa ma misc prin sistemul astora si, most likely, o sa ajung sa fac din nou comunicare, which I love. pot sa fac copii fara sa mai imi fac griji pentru viitor, nu-i asa? pot sa imbatranesc ferice, my ass will always be safe. pot chiar si sa vin in tara cat de des vreau.

then why the fuck am I so sad?