omuleti

Thursday, February 04, 2010

who am I?

strainatatea te baga in filme stranii (hence the name :), sau, cel putin, asupra mea are genul asta de efect. unul dintre ele este cel identitar. n-as spune ca provoaca cu adevarat o criza, dar apar semne de intrebare pe care e greu sa le ignor. stiam destul de bine cine era Miruna din Bucuresti. cu ce se ocupa, ce-o interesa, ce-o enerva (asta stiam cu totii, nu :))?), ce-o misca si ce-o tinea pe loc. par contre, cum frumos spun francezii, nu sunt foarte sigura ca stiu cine e tipa asta de aici.

evident, the core being nu se schimba nicaieri, o toapa cu blanuri pe ea, de pilda, o sa ma enerveze si in Bucuresti si in Luxemburg. dar sunt niste schimbari. nu mai pot sa traiesc in haita (sau nu intr-o haita atat de mare). nu mai am genul ala de libertate care ma facea sa ma trezesc intrebandu-ma destul de des la ce ora o sa ajung la birou si unde o sa ies dupa. nu mai sunt implicata in nimic interesant, inovator sau protestatar (chestii care, iarasi, ma defineau puternic inainte). nu mai ies (aproape) nicaieri. nu mai cunosc oameni. I don't feel challenged anymore.

poate fi si o chestie de varsta. am fentat-o suficient cat sa nu ma zbat prea tare daca ma ajunge din urma, in cele din urma... mi se spune ca am tras cel mai loz castigator: nu numai ca am plecat din Romania, dar am plecat cu o slujba sigura si platita ok pe viata. and not the worst one. o sa pot sa ma misc prin sistemul astora si, most likely, o sa ajung sa fac din nou comunicare, which I love. pot sa fac copii fara sa mai imi fac griji pentru viitor, nu-i asa? pot sa imbatranesc ferice, my ass will always be safe. pot chiar si sa vin in tara cat de des vreau.

then why the fuck am I so sad?

15 Comments:

At 8:36 PM, Anonymous Iulian said...

Cred ca se numeste "soc cultural" si loveste macar de 2 ori pana sa consideri "acasa" un loc nou unde traiesti.

S-ar zice ca asta e primul val :)

 
At 10:09 PM, Blogger work in progress said...

Dupa aproape 11 ani de trait in strainatate, mie mi se pare ca mi-am construit aici o identitate (job, prieteni, retele sociale, preocupari si interese de toate felurile) la adapostul careia traiesc impacata in majoritatea timpului. Doar ca din cand in cand ma compleseste senzatia ca totul e f artificial, construit, ne-organic, ca, de fapt, nu prea ma identific de loc cu identitatea asta a mea de imigrant, ca e doar o carcasa ... In ultimul nr online al Dilemei Vechi e un articol al lui Dan C. Mihailescu despre (printre altele) "radacinile" care formeaza si sustin o anumita identiate culturala intr-un anumit mediu cultural. Poate de aici mi se trage senzatia ca viata e in alta parte, ca in strainatate traiesc altceva, da' nu viata mea reala. Straniu si f dureros. Pentru mine, socul cultural nu a fost o stare, ci e un proces.

 
At 1:19 AM, Anonymous Anonymous said...

know the feeling...mai ales in luxemburg, un oras asa de mohorat acum si tacut si de burghez. si mai ales cand faci un hop atat de mare: din una dintre cele mai mari sarace tari din ue la cea mai bogata. si cu greu te identifici cu felul lor de a fi si cu modul de a face lucrurile, caci exista UN mod de a le face, cel invatat si transmis din generatii in generatii, nu descoperit pe pielea ta de est european prin truda si munca si cu haz de necaz si sarcasm.samd..

 
At 1:43 AM, Blogger alina said...

tocmai asta e challengeul - sa te redefinesti, sa te reinventezi. esenta ta, cum ai si spus-o, nu consta in starea de revoltat social ori in reflectiile tale dinspre anturaj (iesiri, discutii, puneri de tara la cale). ia-o ca pe o alta lupta si ai sa prinzi pofta s-o duci. :)

 
At 9:23 AM, Blogger Little Green Lies said...

Exact asta voiam sa spun si eu, ca nu reactiile (vis-a-vis de o toapa in blanuri, de exemplu) si comportamentul sunt cele mai importante in definirea noastra ca individ, ci sistemul de valori ce se ascunde in spatele acestora si le determina. Gen, daca maine mor toate toapele nu inseamna ca ne-am schimbat noi, astia care nu le suportam. In Romania te implicai in diverse chestii doar pentru ca erau interesante sau protestatare, sau mai degraba comportamentul tau era determinat de valori, crezuri? La fel este si cu pasiunea pentru job - conteaza comunicarea in sine sau continutul ei? Una peste alta, cred ca tocmai parasirea zonei de confort ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. So, the people are shinning, the birds are smiling, the sun is ciriping. Life is good, baby, life is good!

 
At 12:19 PM, Blogger arici cu buline said...

hei, orice alegere poate fi rasturnata printr-o alta alegere. iar cel mai misto e ca poti face asta oricand. si-ti garantez ca n-o sa se despice nici cerul nici pamantul. dar poate e doar astenie precoce de primavara:)

 
At 8:10 AM, Anonymous sugarfree said...

atata timp catgasesti ceva rewarding de facut, cred ca poti sa ramai sane, at least you gonna have something to follow, dont give up in ordinary things, you`re a f@*%^ng superstar :)

 
At 10:57 AM, Blogger runbaby said...

@sugarfree

whoever you are, you did an ocean of good. multumesc tare, tare mult :)

 
At 6:44 PM, Anonymous Anonymous said...

Pentru ca 'safety' or 'a safe ass' e ceva ce iti doresti doar cand nu-l ai, dupa ce de il ai, lucrul asta devine ceva ce nu te mai intereseaza... Cel putin asta e concluzia mea dupa o mutare similara cu a ta... ba chiar un pic mai complicata, ca din New York nu pot merge acasa (Timisoara) chiar cand vreau...e un pic mai lung drumul :) Sunt de aproape 7 ani aici si singurul lucru ce ma opreste sa-mi dau seama cat de 'funcking sad I am' e faptul ca sistemul are grija sa ma tina ocupata, prea ocupata ca sa ma mai gandesc la asta...Si senzatia ta o sa se estompeze in timp, daca o lasi... tot in timp o sa-ti faci prieteni acolo, dar nu vor fi niciodata la fel, la acelasi nivel 'de aproape' ca cei pe care i-ai lasat in tara... in fine, asta e 'the fucking truth'... deal with it if you can, and if not, go back if it's still an option...

 
At 5:02 PM, Anonymous Anonymous said...

hai la un quiz in seara asta :)

 
At 11:40 AM, Blogger runbaby said...

@iulian
pai ma tot loveste, nu se mai opreste :)

@work in progress
stiu exact ce spui, si eu as putea sa ma anturez cu diversi oameni pe aici, but I don't feel like them, if you know what I mean... and apparently you do, am simtit fiecare cuvant pe care l-ai scris.

@anonymous 1
nu stiu cat e chestie de bogatie, dar da, e atat de alt film aici...

@alina
bai, niciodata n-am fost intr-o dispozitie mai putin luptatoare. dar ai dreptate, this is how it could, maybe, work...

@laur
neica, eu imi ador zona de confort. nu vreau catusi de putin sa ma cunosc mai bine, it's scary enough as it is. as vrea sa ma mobilizez mai bine, dar se pare ca mai trebuie sa ciripeasca niste soare si pasari ca sa se intample :).

@arici cu buline
true, thanks for your words :).

@anonymous 2
sister, citezi din sufletul meu. going back is an option, dar in capul meu bubuie vocea fricii care zice: cum poti sa ai un copil, o viata normala, o casa, un zambet si o batranete in romania? cum ar veni, ma prostituez in ideea ca, daca fac vreodata cancer, de pilda, in loc sa mor repede si umilita, o sa mor incet si toata lumea in jur o sa fie amabila pana la ultima suflare.

@anonymous 3
sorry, chiar nu am chef sa ies, dar multumesc pentru gand si invitatie.

 
At 6:54 PM, Anonymous cosmo said...

In cazul meu, Luxemburgul, jobul bine platit si pe viata mi-au adus castrarea intelectuala!
Mi-e dor de entuziasmul pe care-l aveam in Romania, de provocari, de motivatie...

 
At 8:37 PM, Blogger runbaby said...

@cosmo
dar nici intorsul nu e o optiune, nu?

 
At 1:01 PM, Anonymous Cake said...

:)

cand am citit textul tau m-am vazut pe mine de cateva luni incoace intrebandu-ma cu mama dracului am ajuns de la the Cool Cake de acu doi ani din tara la the Boring Cake de acum care e plina de atata sila si lehamite ca nici macar sa scrie despre cata sila si lehamite ii e nu mai are chef.

hang in there, la un moment dat se face lumina intr-un fel sau altul :)

eu mi-am dat deadline pana in septembrie, daca tot nu-mi gasesc locul ma duc acasa, fuck it. nu mi se pare asa o mare tragedie, dar in acelasi timp eu nici nu am tinut neaparat sa plec pur si simplu s-a intamplat.

ps: este foarte probabil sa fie de la lipsa de soare ;)

 
At 4:13 PM, Anonymous cosmo said...

Daca ramai aici, la 3x de ani ai reumatism in forma avansata...
In Ro...la 3x de ani, cu jobul meu, in privat, ai sanse sa mori de stres si munca:(
Asa ca mai bine intre 2!

 

Post a Comment

<< Home