stop this plane, I wanna get down

Trebuie neaparat s-o zic pe asta pana nu se pierde in negura memoriei mele din ce in ce mai scurte. Ca ma auzeam scriind-o (de la tastatura, ya know) as it was happening. Donc, avionul cu care veneam in tara incepuse sa planeze pregatindu-se pentru aterizare, eu lipita de geam desi era intuneric clampa, cand sesizez cu coada ochiului ca tipa de langa mine ridica mana si apasa pe butonul care cheama stewardesa.

Apare imediat langa noi o doamna draguta (btw, asa imi plac tipele astea middle age din personalul Tarom, coafate si fardate si afabile si unse cu toate alifiile, alea care stiu sa dea din gene la Daianu sau Puscas pe cursa de Bruxelles in timp ce alea tinere ii ignora) si expediaza un suras catre apelanta.

- Da, va rog.
- E o problema cu avionul, cuvanteaza fata (eu panica)
- Ce problema? (stewardesa imperturbabila, zambet larg, perfect calm)
- Coboara prea repede sau se intampla altceva, pentru ca ma dor foarte tare urechile. (eu ras innabusit, stewardesa imperturbabila)
- Este de la presiunea atmosferica, probabil, trece cum aterizam.
- Nu cred, zice tipa, eu va zic ca e o problema cu avionul si va rog sa faceti ceva. Nu poate sa se opreasca? (eu deja ieseam prin fereastra)
- Pai numai dumneavoastra o sesizati, pare-se. De ce credeti ca ar fi ceva cu avionul?
- Pentru ca eu am zburat si ieri si n-am avut problema asta, zice tipa.
- Eee, spune stewardesa afabila, dar de ieri pana azi nu v-a tras curentul si n-ati racit si nu stiti ca asa e la raceala cand sunteti in avion?
- ...

Pana la urma stewardesa i-a dat o guma si eu am invatat-o sa se tina de nas si sa sufle ca sa-si desfunde urechile. Si m-am uitat peste umarul ei la cartea pe care o citea: "How to manage yourself better". Hm, recitind ajung la concluzia ca povestea e din categoria "you had to be there to laugh", dar, daca tot am reusit sa scriu ceva in afara weekendului, I may as well publish it.