t(r)ipul de la headshop
deci. m-am dus la maastricht cu treburi si m-am varat si in ceva magazin de parafernalii si ciupercaraie. eu eram dupa nag champa (bete parfumatate, n.t.) this time, asa ca honny soit qui mal y pense, da? magazinul e mai curand pe lung decat pe lat, cu vitrine de sticla in care e plin de parafernalii si ciupercaraie, cum va ziceam, si cu casa de marcat, respectiv cosuletul cu soricarul patroanei pozitionate cumva in mijloc.
cand am intrat, tipa era in spate cu niste oameni si in spate sunt, preponderent, ustensilele de inhalat. pe ea o semi-vedeam, pe clienti nu. "and where are you from?", intreaba femeia. "romania", se aude. eu cu ochii tinta si urechea asijderea, normal. "aha, how funny, I thought it was Italy. So, you take this one?", zice patroana. "Yes", aproba vocea de compatriot si se ivesc cu totii in fata mea. nu erau the typical ones, ca sa zic asa, more like the visitors. 20 something, cumintei, genul care chiar isi calca blugii, pantofi luciosi, el cu haina de piele neagra si par lung pana dupa urechi, dar pieptanat frumos cu carare, not the rebel kind at all. ea blonduta, cu sacosa de la new yorker in brate, ca doar era sambata de shopping, nu? isi cumparau un mare bong si se uitau la el ca la ET phones home.
mi s-a parut super dragut cand tipul a cerut instructiuni de inhalare, si unde pun aia, cat ard cu bricheta, cat tin in piept, pe unde iese fumul, cine ma tine de mana etc. cred ca erau studenti si aratau ca la curs. ma gandesc ca or fi studiat de pe wikipedia inainte sa se lanseze la cumparaturi. it was fun to watch, I swear. bun, dupa vreo 5 minute de tutorial, omul se declara multumit de aparat (the girlfriend se refugiase in decor, traditional balcanic I might add) si solicita si iarba.
"pai nu aici", zice patroana. nene, sa mor, astuia i-a picat fata. isi luase masina si acum ii ziceau ca n-are benzina. "pai cum nu aici?" s-a impacientat el. "we are not allowed to sell here", zice femeia, "but go to any coffeeshop and you will find weed there". bun, s-a relaxat omul, desi scria pe fata lui ca voia sa o intrebe pe tanti si cam pe unde ar fi un coffeeshop, dar ii era rusine si s-a gandit ca se descurca. a manevrat cardul, si-a luat pachetul si femeia si au purces increzatori la drum.
ma intreb daca o sa mai aiba pantofii, blugii, geaca si freza in cateva luni :).
3 Comments:
:))
damn..ce as vrea si eu sa traiesc intr-o tara civilizata in care sa pot merge la shop si sa-mi iau paine, suc si iarba:)
o sa mai treaca ceva secole, sau maybe never, pana cand o sa se intample asta in ro..
ma, ce sa zic, nu-i un avantaj de neglijat in partea asta de lume. desi olandezii s-au cam sictirit, mai ales in orasele de granita, cum e si maastrichtul, si pe buna dreptate: apar niste unii prin coffeeshopuri de ti se face parul maciuca si iti tii geanta mai aproape :). si fac urat pe strazi, urla, arunca gunoaie etc. also, olandezii o scalda legal pe partea de aprovizionare. sumarizand si simplificand, daca ajunge la coffeshop materialul, e ok sa-l vinzi, pana acolo este, legal, o mare nebuloasa. asa ca au probleme si cu crima organizata si se preconizeaza o restrangere drastica a accesului, adica doar pentru localnici, zic ei. desi la cati bani ar pierde, I guess ca n-o sa se inghesuie foarte tare cu decizia.
cultural nu cred ca romania va fi vreodata gata pentru asa ceva. o sa se transforme totul intr-un circ de prost gust, cu preoti exorcizand coffeshop-urile si realitatea tv facand dezbateri interminabile de tipul "ne mor copiii drogati?". cel putin asa imi pare mie ca se va intampla, mai ales dupa reactia media la raportul comisiei prezidentiale care atingea si problema legalizarii drogurilor usoare.
Post a Comment
<< Home