insomnie de dimineata

E aproape 6, stau ghemuita la gura sobei si ma uit pe geam la raul care a crescut aproape doi metri (cica azi si maine sunt prevazute "some overspillings", mda, engleza de Luxemburg). O pun pe Katie Melua sa cante in surdina, fac un filtru si ma gandesc. Ma gandesc la cat de stupide sunt insomniile mele matinale, cand nu mai pot sa dorm de la ora 5 si la 7 oricum trebuie sa ma trezesc. Iau o gura de ceai, simt cum o picatura aluneca si se prabuseste, vertiginos (in imaginatia mea), pe tastatura. Incremenesc asteptand ca laptopul sa se scurtcircuiteze si sa se inchida. Nu se intampla nimic. Ma uit: picatura de ceai a cazut impecabil exact pe mijlocul tastei ENTER. O pescuiesc cu varful degetului. Another almost disaster avoided.

Am impresia ca racesc. Ma gandesc ca de ce am zis pe Facebook power to the Wikileaks cand saptamana trecuta eram de parere ca oamenii aia exagereaza, ca nu e nevoie sa stim chiar totul despre orice. De fapt stiu, pentru ca l-au martirizat aiurea pe tipul ala si l-au inchis fiindca i s-a rupt prezervativul, wtf, ma gandesc ca astia nu stiu PR de criza si ca au inflamat-o actionand pompieristic bezmetic. Si ca atunci normal ca mi s-a parut tare ca niste pustani busesc site-urile maharilor care au refuzat sa dea o mana de ajutor underdogului si mie niciodata nu mi-au placut aia puternici care nu-si folosesc puterea si la un pic de haiducie. Mda.

Mai devreme am intors ultima fila a calendarului cu Audrey Hepburn. La decembrie e un cadru cu ea din Sabrina, unul dintre filmele mele preferate. Asta a fost primul calendar pe care l-am vrut in casa si pe care l-am adorat, dupa ani de zile cu diverse uratenii functionale (de-alea cu banda de plastic unde mutai un patratel rosu pe ziua urmatoare) sau, oroare, calendarul ortodox. Bine, nu erau la mine, dar le vedeam mereu in casa la ai mei si automat detestam ideea de calendar. Asta cu Audrey a fost o incantare - in fiecare luna aveam alta poza a ei, mare, alb negru, pe perete si niciodata, multumescu-ti Doamne, n-am stiut ce in ce zi sau in ce luna suntem. Doar stiam la un moment dat, cumva aprioric, ca trebuie sa intorc fila sa mai schimb poza.

Mda. Poate ar trebui sa incerc sa (mai) dorm.


Februarie