jarmania, te iubesc, ca ca tine nu gasesc

dupa cum am mai detaliat in acest jurnal, I find it kinda of a must sa ma dau cu bicla de la mine din sat, din Germania, pana in proxima localitate luxemburgheza de unde iau autobuzul spre munca. imi face bine la cap, la corp si, nu in ultimul rand, la buzunar. e, si cum a nins fo doua zile si s-a lasat un ger aspru, am umblat cu alte mijloace, dar azi dimineata n-am mai rabdat si m-am hotarat sa imi incerc norocul cu bicicleta.

problema cea mai mare pe care o anticipam consta in nametii si gheata pe care le si vedeam cu ochii mintii pe pista, punandu-mi mie piedica si silindu-ma sa ma intorc sa iau masina sau, eventual, sa merg pe jos pana in luxemburg. dar, cum ieri am vazut ceva omuleti drupo imprastiind cenusa si sare prin toate cotloanele satului, m-am gandit ca s-or fi milostivit si-or fi scapat un pumn de materie cenusie de-asta topitoare de zapezi si pe pista de biciclete.

nenica, nu vreti sa stiti cum arata pista. ba da, de fapt vreti :). luna, frate. lu-na! curata, uscata, toti nametii pusi frumos pe margine, arata ca in orice zi de iulie cand n-a mai plouat de doua saptamani. I was so omg, I love Gemany, ca nu mi-a mai pasat nici de frig, nici de vant (acum o ard girlie, ca in genere nu-mi pasa de ele cand ma dau cu bicla :) si am pedalat viguros pana la pod.

cum m-am suit pe pod, adica am trecut in Luxemburg, hopa, stai asa. am luat-o pe trotuar, ca e ingust drumul si nu vreau sa incurc masinile (chit ca ar sta in spatele meu cu 5 km pe ora fara sa zica nici pis), unde, ce sa vezi? no more germany, no more curatenie. duduia asfaltul de gheata intarita, balti si movilite de zapada murdara. am incetinit cat am putut, am si alunecat la un moment dat, in fine, am razbit injurand peste pod si m-am dus mai departe prin centrul pietonal, unde eram sigura ca fusese totul curatat. vezi, cum isi baga frantuzul coada (glumesc, Ada :), cum se duc naibii Ordnung & Disziplin...

bai, ii ador pe nemti, you guys rule forever and ever. Sie sind cool! Ja! Vielen Dank :)!