omuleti

Sunday, October 24, 2010

dor

Prietena mea Sandra a scris despre ultimul numar din Decat o Revista ca e "terapie". Pentru ca, la sfarsitul unui an nebun, cand te simti impresurat de confuzie si de oarecum depresie, povestile de acolo iti dau un ceva de care sa te agati si cu care sa continui drumul. True that.

Si pentru mine numarul asta din DoR e terapie. Mi-am scris povestea pribegiei plecarii din tara si a propriilor confuzii, depresii si bucurii prilejuite de fiecare intoarcere. Mi-a fost cumplit de greu sa scriu despre asta. Sa-mi lamuresc sentimentele, sa sap in timp ca sa-mi amintesc cand si de ce m-am hotarat sa plec din Romania, cat m-am luptat s-o schimb inainte sa renunt, cat de rau a durut cand am plecat, cat e de bine si de greu aici si, cireasa de pe tort, experienta scolii de soferi in Bucuresti asta vara.

"Îmi dădeam seama, judecând la rece, că plec de frică. Că nu pot trăi cu ideea că peste 10 ani, când voi fi îmbătrânit într-o ţară în derivă, în cel mai ostil oraş al ei, voi şti că am avut cel mai sigur tichet de plecare şi că l-am ignorat. Plecam de teamă că va trebui să interacţionez consistent cu sistemul de sănătate sau de justiţie. Că o să îmbătrânesc în Bucureşti, eventual crescând un copil bolnav de astm şi nevroză precoce. Că nu vedeam niciun orizont undeva unde „cu rupere de pulă mă trezesc dimineaţa”, am încheiat citatul. (Paraziţii, Motive, pentru cine se întreabă). "

Recitesc fragmentul de mai sus si ma gandesc: Good God, how you trip on anguish :). Well, anguish or no anguish, trip or no trip, articolul asta a fost ca o exorcizare si o limpezire de proportii. Sper sa aiba un dram de sens si pentru altii. Multumesc, Cristi Lupsa, pentru ca m-ai indemnat sa scriu si ajutat sa finisez. Si pentru tot proiectul DoR. Si multumesc, Ionut Radulescu, pentru imaginea asta frumoasa.



Si ii multumesc oricui care cumpara Decat o Revista, e o Angela (tanara) pe care sper cu tarie s-o vad mergand mai departe :).

7 Comments:

At 2:19 PM, OpenID lotusalb said...

Cést qui Angela? Ceva angela radioasa?

 
At 2:59 PM, Anonymous Andrada said...

,,Angela merge mai departe" http://www.youtube.com/watch?v=_IkHi_1T_gE

 
At 12:13 PM, OpenID lotusalb said...

@Andrada, multumesc pentru lamurire.

Cu ocazia asta am vazut ca am scris gresit. Unde mi-a disparut apostroful si de ce a aparut un accent pe-acolo? Nu stiam ca am si tastatura frantuzeasca instalata :))

 
At 8:40 PM, Blogger Le Petit Travelo said...

Decat sa le multumim dara. Si felicitari pentru articol.

 
At 6:10 PM, Anonymous Anonymous said...

Preabuna,

Am aruncat si eu o privire luuuunga în retrovizorul tau, si te felicit pentru calitatea pieselor si asamblajului, cât si pentru optica ireprosabila. Constat fara surpriza, dar cu mare placere, ca itinerariul ne e în buna parte comun. Nu ca n-as fi stiut deja, dar altceva e sa ti se ofere a privi asa adânc în sufletul si trairile cuiva. apropiat. Nici nu-i de mirare ca te-a stors emotional articolul!
Bravo, remarcabil! Si e duios, fara sa o lalaie, sa se screama sau sa geama.

Cât despre calitatea Revistei în general, care pe mine m-a cucerit total de la prima lectura (de care tu esti vinovata, de altfel), nu mai ramâne decât sa spun ca la ultima plecare din tara tata mi-a arestat exemplarul, gemând ca el n-a apucat sa-l termine, si ca nu-i drept, ca în târgsorul nostru de munte n-are nicio speranta sa puna mâna pe el, ca-i ca o tartina de pâine proaspata cu smântâna si sare si ca nu pot sa i-o smulg de la gura, bref, am cedat. Iar el s-a bucurat temeinic!

dracpictat

 
At 8:25 PM, Blogger runbaby said...

@dracpictat

aveam o seara mizerabila pana sa citesc comentariul tau. acum s-a inseninat (aproape) tot. I think we're even :).

P.S. tartina de paine nemteasca :P?

 
At 10:12 PM, Anonymous Anonymous said...

hehe, stim noi ce stim, nu-i asa? din aia proaspata, de sâmbata dimineata...
dracpictat te saluta, cu DOR

 

Post a Comment

<< Home