in loc de contra-lista

Acum aproape 6 ani calatoream cu trenul spre Croatia via Serbia. Trenul era poreclit (am aflat asta acum cateva luni) "trenul groazei" din cauza densitatii enorme de infractionalitate pe metru patrat de vagon :), imensa majoritate constituind-o cei care faceau mica bisnita de frontiera, vanzand diverse produse carate in sacose de rafie si pitite pe sub banchetele compartimentelor intr-un orasel din Serbia, cam a treia statie de la frontiera daca nu ma inseala memoria.

In acest climat business subsemnata calatorea catre un seminar de, how else?, drepturile omului, cu accent pe problemele celor din fostele tari iugoslave si, in egala masura, spre o romanta infiripata la un alt, fireste, seminar, tinut tot in Vukovar cu trei luni inainte.

Trenul pleca din Bucuresti Nord in jur de 8 seara si ajungea in granita la sarbi pe la 5 dimineata. Drumul la seminarul precedent il facusem cu acelasi tren, dar la vagonul de dormit, unde nu te intreaba nimeni nimic (la trecerea frontierei, that is), iar restul calatorilor sunt la fel de pasnici si plicticosi ca si tine :). De data asta, eram la clasa a doua si m-am trezit, spre marea mea groaza, ca vamesul sarb, dupa ce afla ca merg in Croatia, incepe sa urle "jos, jos, jos" si imi face semn sa-mi iau si rucsacul...si eu ma execut. E greu de descris ce simti cand esti dat jos dintr-un tren de la ale carui geamuri se itesc razatoare numai capete de oameni care trec marfuri ilegal peste frontiera (stii asta fiindca ti-au spus-o azi-noapte, ba chiar ti-au propus sa pitesti si tu niste papornite daca ai unde); si aia sunt in tren si tu jos...

Am fost dusa intr-o sala unde, fara exceptie, toata lumea data jos ca si mine era, cum sa spun asta ok, minoritara. Mi-am dat seama intr-o strafulgerare ca veneam dupa o luna de stat in vama (veche) si ca eram excesiv de bronzata. Reactiile au fost doua: astia cred ca sunt tiganca (2 secunde de stupoare "adica cum e posibil sa creada ca...?"), apoi, a doua, coplesitoare ca intensitate si care a eradicat-o rapid pe prima "si ce daca as fi fost tiganca? aveam toate actele in ordine. eram un calator pasnic. m-a dat jos doar pentru asta?????!!!! o, Doamne, asa te simti cand esti discriminat pe astfel de criterii?"

N-o sa uit niciodata cum m-am simtit atunci. Nu intelegi nimic pana n-ai trait asa ceva. Pregatindu-ma sa scriu azi o lista cu argumente precum "pentru ca mi-a placut asa de mult Gadjo Dilo" si altele asemenea, mi-am amintit de acest episod. Imi pare rau pentru ce-am scris ieri. Chiar daca parte din frustrarile listate raman valide, ele nu ma indreptatesc sa formulez generalizari la adresa grupului. Nu voi sterge postul, e un moment pe care mi-l asum, cu oarece jena, dar si ele sunt ale noastre, nu? Thank you, Mr. Dude :).

Btw, credeau ca sunt prostituata (Sta seminar? Prostitutia Italia!) si li s-a intarit aceasta convingere cand le-am aratat lista de participanti; aia erau clientii :)). M-au lasat sa ma sui in tren de-abia cand, dupa 20 de minute de miorlaiala in romana (pe care o vorbeau si ei) ca va rog lasati-ma sa plec si sa ma credeti ca n-am facut nimic rau, am inceput sa zbier in engleza ca vreau o acuzatie oficiala si/sau sa sun la ambasada :). Dam' prostitutes, now they teach them English (it's for the clients, officer), don't they?