despre desene animate si alti demoni

foarte multe amintiri placute mi-a redesteptat fragmentul din pisicile aristocrate vizionat deunazi, cel pe care l-am pus si pe blog. nota bene, eu n-am prea crescut cu desene, mihaela, miaunel et co nu m-au prins si de altele n-a fost loc :), oricum, sunt bucuroasa ca asa am prins morbul cartii si asta n-am cum sa regret vreodata. oricum, cand am implinit 9 ani s-au invartit ai mei de-un video si au inceput sa curga lung metraje clasice disney pe banda, plus ceva road runner, pluto, mickey mouse & warner bros stuff. and, of course, tom si jerry.

nene, ce vreau sa zic. m-as uita si acum ore in sir la tom si jerry (alea produse de fred quimby) fara sa clipesc, chit ca le stiu pe de rost. asijderea la toate lungmetrajele clasice ale lui disney. dintre warnerbrosi, m-a enervat in mod misterios mereu duffy, dar pe restul ii iubesc (mai ales pe sconcsul frantuzit). cu road runner am o problema de dezechilibru al fortelor (si-am avut-o si copil fiind, it just didn't seem fair)...:). oricum, revenind, ce vreau sa zic este ca desenele astea is frumoase, mamaie. sunt dragute. sunt haioase. sunt pentru copii. sunt simpatice. sunt si pentru adultii care n-au murit de tot pe dinauntru. desenul propriu-zis e frumos, armonios, placut. muzica e misto, poanta e ok, violenta e imblanzita. and, hell yeah, totul se termina cu bine. zambesti si te relaxezi.

nu-mi plac deloc "desenele noi". nici cow and chicken, nici dexter's laboratory, nici johnny bravo, nici two stupid dogs, si, mai ales, nici ororile cu cer gri si pusti care se bat cu o armata de cyborgi intre micul dejun si tema la mate de dupa ore. sunt urate, agresive si isterice. parca reflecta frustrarile, angoasele si urbanul chinuit in care traiesc creatorii lor. eu nu mi-as lasa copilul (should there be one) sa se uite la asa ceva. poate sa se dileasca pe cont propriu si mai incolo, macar la gradinita sa ajunga cat de cat intreg.



am avut relativ recent o discutie cu cineva care spunea ca nu trebuie interzis nimic, ci permis si explicat. ma vad stand langa copil (should there be one) si spunand:

mami, in primul rand, dupa cum poate ai mai observat in cele 5 minute pe care nu le petreci in fata televizorului/calculatorului, cerul nu e gri. nici negru. nici mov. nu inca, cel putin. nu exista nicio fata cu mijlocul atat de subtire, unless she's been starving since she was born si in general e mai bine sa te abtii sa arunci cu furculite prin degetul aratator, e posibil sa te lovesti rau. desi nu stim cu siguranta ce este ion iliescu (or bush, for all that matters), nu s-a dovedit indubitabil existenta extraterestrilor, asa ca poti sa contezi ca nu-ti vor invada dormitorul zilele astea. si tot asa, daca ma intelegeti...

nu, nene. io mi-s conservatoare de-aia de ultima speta. am nevoie de alba ca zapada dansand cu piticii, gulliver legat cu sfara de liliputani, musette in parisul vesel si nepotii lui donald facand prostii. what's up (with my prescription) doc :)?