And so it is

Ma indrept spre poarta cu zambetul pe buze. Duc bicla de ghidon si cerul e intrucatva senin. Ma pregatesc sa ma arunc in trafic, dupa o absenta de 10 zile. Incerc sa alung norul ce pandeste si spun in gand Bucurestiului: "Please don't crush me too hard". Ies din curte. Sunt imbracata colorat, dar n-am pene in par sau ochii portocalii. Ma intersectez cu un pensionar cu pardesiu stalinist si cusma asijderea. Ma masoara din cap pana in picioare cu ochii micsorati, se stramba, trece mai departe. Se opreste. Se intoarce si incepe iar sa ma examineze ca pe cel mai ciudat exponat din raft. Ii zambesc, ceea ce-l inlemneste dincolo de orice descriere. Pleaca ducand cu el o punere la zid muta care imi sfasie sufletul. Welcome home.