omuleti

Monday, December 24, 2007

Sfasiere

Acum 18 ani, pe 22 decembrie 1989, plangeam in genunchi pe cimentul rece din bucatarie, langa un aparat de radio. Vocea din difuzor tocmai spusese ca suntem liberi si am crezut-o. Era o voce pe care o cunosteam. Locuia cu noi de multi ani si spusese mereu adevarul. Apoi evenimentele s-au precipitat si nu m-am mai gandit nici la vocea aceea, nici la postul care o gazduia.

Acum doua zile, pe 22 decembrie 2007, plangeam ghemuita intr-un scaun comod si moale, tapitat cu stofa rosie, intr-o sala goala de cinema din Citymall Bucuresti. Ma uitam la
Cold Waves - Razboi pe calea undelor, filmul care mi-a readus limpede in amintire vocea de demult si atmosfera (niciodata disparuta cu totul) de atunci.

Documentarul lui Alexandru Solomon despre Radio Europa Libera si despre impactul pe care l-a avut asupra vietii romanilor in comunism m-a zguduit dincolo de vorbe scrise sau spuse. Am avut iar constiinta micimii si conformismului nostru, al celor multi si pe cea a stimei uriase pe care o datoram acelor oameni putini care au riscat totul pentru aproape nimic care sa le aduca un beneficiu personal.

Nu pot explica in cuvinte. Duceti-va la film! Chiar daca este exilat, in Bucuresti cel putin, la cel mai marginas mall. Chiar daca sala va fi goala si rece. Duceti-va sa-i vedeti zambetul Monicai Lovinescu pe patul de pe care nu se mai poate ridica si sa aflati cum au murit oameni doar pentru ca au ales sa spuna adevarul intr-o lume in care, faute de mieux, n'est ce pas? toti minteau. Duceti-va sa priviti in fata ranjetul sticlos al unui securist convertit in parlamentar in lumea libera si sa-l audiati pe generalul plesita la otv spunand ca ce regreta cu privire la atentatele Securitatii la Europa Libera este ca n-au fost "mai en gros".

Duceti-va ca sa va simtiti macar o data pe an mici si nevolnici, asa cum suntem, de fapt, in majoritatea timpului, self-absorbed, cinici, obsedati de o toala, de urmatoarea petrecere trendy sau de ce a zis cutarica pe blog. Eu mi-am cumparat chiloti din mall inainte sa intru la film. Avem de unde si avem cu ce.

Acum cand, desigur, v-o spun toate felicitarile tampite pe care le primiti de 10 zile, vine vremea linistii, caldurii, familiei si pacii, vine vremea bucuriei, bucurati-va, dara! Duceti-va la film! In sala veti fi, cel mai probabil, doar voi. Restul lumii e la cumparaturi.

7 Comments:

At 1:59 PM, Blogger ChriSmilla said...

astazi ma duc! bine ca mi-ai spus; asteptam sa apara, dar n-am crezut ca nu va merita nici macar o farama de publicitate...

acum sunt socata, ca nu stiam ca Monica Lovinescu a murit?!

 
At 2:20 PM, Blogger runbaby said...

well, saddly enough she did, din fericire nu atunci cand au vrut cainii...

 
At 3:23 PM, Blogger Croaziera Jurnalul National said...

a murit? cand?
poate ierunca, anul trecut

 
At 8:43 AM, Blogger cristi said...

si eu stiu ca n-a murit monica lovinescu. a facut 84 de ani, luna trecuta... stie cineva pe unde as mai putea sa-i aud vocea care mi-a luminat adolescenta? :)

 
At 2:32 PM, Blogger runbaby said...

bai, sunt imbecila total. asa e, ierunca a murit si ma uitam la stiri la Liiceanu la inmormantare la Paris si ma gandeam cat il doare si cat de legat era de ei doi si cumva mintea mea dusa pe campii a cuplat ca a murit si ea :(. scuze pentru eroare si persistenta in ea.

oricum, in pasajul din postul de pe blog unde se intelege ca a murit ea, eu ma refeream la alti oameni care au murit (legat de Europa Libera, pe ea doar au atacat-o si a scapat relativ usor in comparatie cu altii).

scuze inca o data :(.

 
At 6:23 PM, Blogger Anti said...

gladly, cold waves este in finala pentru selectia la sundance film festival, daca mai aduna niste premii, poate i se da importanta care se cuvine in romania, eu l-as pune obligatoriu in curricula scolara, alaturi de marele jaf comunist si decreteii, sa nu mai auzim de la adolescenti ca atunci cand studiaza istoria epocii comuniste e total neinteresant, e ca si cum ar studia primul razboi mondial

 
At 1:38 PM, Blogger ionuţ said...

Eu l-am vazut ieri, din greseala. In loc sa merg la sala Eforie unde asteptam un alt film am ajuns pe negandite la Union. Dar tot raul spre bine, ca filmul m-a prins.
Atat ca mi-a venit sa fug cand au zis ca pe acel colonel de securitate, ala de lua lumea buna la palme, il cheama Cepraga. Ca pe mine adica:)

 

Post a Comment

<< Home