Ma jeunesse grave comme une veuve
L-am intalnit in tren.
L-am simtit masurandu-ma. M-am asezat pe randul urmator de scaune. Stateam, cumva, fata in fata. A cautat pretext de conversatie. L-a gasit - banal - cat e ceasul, cat facem pana in Bucuresti.
Avea carjele sub scaun. Probabil in jur de 70 de ani. M-a chemat langa el sa-mi arate un rebus pe care il compusese, zicea el, noaptea trecuta, in gara Dej. Nu a fost de acord cu mine cand i-am spus ca "cinic" nu e in mod necesar sinonimul lui "odios". A zis ca a castigat o data un milion muncind un an la un rebus cu grad de dificultate maxim. Si ca scrie epigrame.
Mirosea vag a urina.
A inceput sa-mi povesteasca cum venea el cu o chinezoaica de la ambasada la schi la Sinaia si ea pronunta Sin Aia. Ma gandeam: "si tu cu ce te ocupai de veneai cu chinezoaice de la ambasada la schi?" Mi-a zis ca e prieten cu Florin Piersic si a fost la ziua lui in Brasov. A inceput sa reverse asupra mea un sir de poante si calambururi de tipul "De ce curge apa in jos? Pentru ca e atat de uda".
Era atat de trist.
Ma gandeam: e batran, e singur, nu vrei sa-i sacrifici doua ore ca sa-l lasi sa bata campii? N-am vrut. Era ca majoritatea oamenilor. Orice spuneam eu, era cvasi-ignorat; el voia doar sa-si recite litania. Nu (mai) fac asta.
Cand am fugit la locul meu, a continuat sa vorbeasca de unul singur. Cu mine. Ascunsa dupa scaun. Voia sa stie daca stau in Drumul Taberii sau in Balta Alba, daca am fost la schi si mi-a spus ca o sa-mi scrie o epigrama pana la Bucuresti.
Mi-e atat de frica de batranete.
In Gara de Nord mi-a urat: "Sarbatori fericite in continuare, domnisoara. Am eu o vorba, stiti...".
Nu stiu. Doamne. As vrea sa nu aflu niciodata.
posted by runbaby @ 1:17 PM
7 Comments:
M-am gandit eu demult cum o sa fiu cand o sa fiu "baba" - o smochinita cu un mic tatuaj, inconjurata de copii si nepoti, alba ca muica mea, cu o voce subtire ca mama..simpatica foc. Asta era demult, tare demult. Acum imi este frica sa ma gandesc cum o sa fiu cand o sa fiu MAI batrana:))Daca nu o sa am copii, nepoti?!Cui o sa par simpatica? Sau voi fi o povara?!F*ck..Nu vreau sa mor pana la 70-80 de ani!!Dar nici nu vreau sa fiu o hoasca pisaloaga..Greu cu viata asta domnule..greu..
Si eu sunt dintre cei ce au rabdare selectiva. La un moment dat, tot in tren parca, un ins pe la cincizeci de ani m-a intrebat nu-stiu-ce. Dupa ce i-am zis ce-i trebuia, a incercat sa o dea in politica. Moment la care l-am oprit sec, cu un "nu am pofta de vorba". Nu i-a venit sa creada si m-a facut de-am repetat, sub privirile pline de admiratie ale celorlalti pasageri. A tacut tot restul drumului=)
chapeau! foarte frumos textul!
la sfarsit mi-au dat lacrimile. nici eu nu vreau sa aflu. si ma simt vinovata oarecum.
tausance mi-a luat vorba din tastatura... ma-nclin...
am intalnit vara trecuta o batrana de 83 de ani care statea in tren pe culoar, in curent si refuza sa intre in compartiment pentru ca nu voia sa deranjeze si se temea ca miroase a transpiratie. Am reusit sa o convigem si am astfel am intalnit cea mai tanara batrana ever: mergea de la Brasov la Constanta la fiica ei care avea 60 de ani (!!!), avea de gand sa innopteze in gara de nord in asteptare trenului de dimineata, supravietuise unui raboi(sotul ei nu) ,ascunzandu-se si deghizandu-se de soldatii rusii care violau tot ce prindeau, traia dintr-o pensie de veteran de 2 milioane si manca,citez "cand aveam ce". Nu vorbea mult, ne raspundea la intrebari cu ingaduinta si umor. Avea un ras atat de sanatos, incat ne facea sa ne rusinam de problemele noastre poleite.
taman am citit o poveste asemanatoare cu tipu' asta. tot de la o jurnalista.
calatoreste nenea ala, sau boala lui se raspandeste
:)
Post a Comment
<< Home