Exercitiu de admiratie
Multumesc, Alexandru Solomon.
Pentru obsesia ta pentru trecutul recent, pentru rigoarea si minutiozitatea cu care te documentezi, pentru felul in care transpui informatia in imagine.
Pentru tineretea ta serioasa, preocupata, putin trista, putin ironica. Pentru ca nu te irosesti.
Pentru felul in care iti gasesti personajele si le lasi sa vorbeasca. Nu mai e nimic de adaugat la final. Poate cel mai mare merit al documentaristului.
Multumesc pentru Razboi pe calea undelor, care mi-a redesteptat amintirea vocilor strecurate in noapte si mi-a dat ocazia sa constat ca un securist adevarat nu roseste niciodata. Si ca uitam mai repede decat acumulam amintiri noi.
Pentru decupajul griului cotidian in bucatele aparent neutre de cenusiu. Pentru modul in care punctezi aberatia trecuta si prezenta.
Pentru ca iti pasa de bucata aia de timp pe care atatia altii aleg sa o ignore.
Pentru Marele jaf comunist, care m-a purtat intr-o lume inca si mai inspaimantatoare. Pentru povestea stalinismului romanesc - acest malmaison du Bucur.
Pentru fiorul pe care mi l-au starnit toate filmele tale. Pentru memoria pe care te incapatanezi sa o tii treaza.
Multumesc.
posted by runbaby @ 5:23 PM
4 Comments:
ce frumos ai scris tu de Alecu.
L-am iubit de la primul film de-al lui pe care l-am vazut si il iubesc de 100 de ori mai mult acum ca l-am cunoscut. E genial.
multumesc pentru cuvintele astea. citeam si imi venea sa plang. pentru ca Alecu e chiar foarte foarte misto, cu totul. Ş=
eu nici macar nu-l cunosc :), am incercat sa redau ce-am simtit vazandu-i filmele. ma bucur ca cineva care-l stie spune ca am intuit corect. multam pentru comentariu.
This comment has been removed by the author.
sunt, intr-adevar :), ce-ar fi viata fara un pic de melodrama?
I beg to differ, dupa cum probabil era deja evident :). din punctul meu de vedere, interviul cu Merce alone era un film valoros. si spre trecut ne uitam mai toti pe geamuri prafuite, nu crezi?
cheers to you too :)
Post a Comment
<< Home