Romania libera
Sunt pe bicicleta, pedalez prin Cismigiu. E seara calda de toamna, miroase a frunze uscate si a fum. Vad copii care se joaca, bunici adunati pe banci, oameni cu caini in lesa, trecatori care isi uita graba si incetinesc pasul. Ies printre case si blocuri cu patina spre Sala Palatului.
Treptele sunt ticsite si imi pare ca tot Bucurestiul ala e adunat acolo. Pe multi ii cunosc personal, pe si mai multi din vedere. Ne zambim parca usor jenati. Intru. Sala e plina si continua sa se umple. Sentimentul de bine se consolideaza. Sunt fete luminoase, haine colorate, mult, foarte mult zambet, conversatie inteligenta. Nu se aud mobile, nu urla nimeni, nu se invadeaza spatiul privat. Doar o rumoare ferice care anticipeaza.
Luminile se sting pe neasteptate, muzica explodeaza in boxe si sala aplauda si magia incepe. Ma ridic aproape imediat de pe scaun si fug pe interval ca sa dansez. Cativa oameni o facusera deja, altii se pregatesc s-o faca. Vad jos alte grupuri in picioare, dansand cu bratele in aer. In 15 minute jumatate de sala e sus. Ma uit de jur imprejur si simt ca-mi sare inima din piept.
In jur e Romania mea. Oameni liberi. Oameni care citesc, calatoresc, asculta muzica diferita si nu arunca gunoaie pe jos. Oameni care nu proiecteaza un viitor ferice bazat pe rate si integrare in sistem. Care se imbraca altfel, care au joburi neconventionale, care gandesc critic si care infrunta orasul si tara asta in fiecare zi. Si care uneori le imblanzesc miraculos.
Romanii de la Sziget, cei cu care te intersectezi in Berlin, Londra sau Maastricht, fetele care beau ceai la Carturesti si bere la MTR, skaterii, cei care merg in Vama toamna, copiii online-ului si copiii cu rasta, ongistii si publicitarii rebeli. Oamenii cu garsoniere in centru, foite la purtator si Internetul la baza piramidei lui Maslow. All the wonderful freaks. Cei carora nu le e teama sa se ridice in picioare cand vor sa danseze, chiar daca sunt la Sala Palatului.
N-am vazut niciodata congresele PCR exorcizate atat de bine si complet de bucuria colectiva si libertatea din jur. A humble thank you for the immense joy of being part of that.
(Thievery Corporation & friends au fost exceptionali, dar las aceasta cronica altora mai priceputi :).
54 Comments:
ce minunat ca exista cineva ca thievery corporation sa-i adune pe toti laolalta si sa-i filtreze asa de bine. romania aia o caut de fiecare data cand vin si e si mai minunat ca e din ce in ce mai usor de gasit.
mi-ar fi placut sa fiu acolo. but I still have TC in Toronto... tot magic, dar nu la aceeasi intensitate.
>:D< the magic waits for you here any given time :)
genul de post care m-a facut sa ma simt bine, doar asa. citindu-l, fara sa fie nevoie sa fac nimic altceva.
e o onoare cand imi accesati dv. blogul si va place ce cititi :)...
11011: nimic altceva inafara de lasarea unui comentariu ;p
we have to catch up!
deci chiar nu e vb la final de banica junior- experienta mea de la sala palatului, cand tot asa, lumea s-a ridicat dezinvolta si a dansat
mi-e dor. (de Cismigiu, toamna...)
si le tot spun astora pe aici: "we rock". Se vede ca am dreptate...
we do rock (sometimes) :).
cand ma fac mare, vreau sa scriu ca tine. chiar, ce bicicleta porti? :)
prea magulita :)
e un city bike, Kelly's ii zice.
mai scrie-mi despre românia mea, de care acum, că sunt... la naiba (azi m-au călcat pe bătături peste aşteptări "catalanii ăştia", care nu sunt, nici pe departe, spanioli - mă rog, în esenţă, n-am nimic cu nimeni, dar să nu ne mai ia pe noi, ăştia est-europeni, de sus, că mă băşic!) mi-e dor de nu mai pot. ce frumu' tre' să fi fost.
por supuesto :)!
Dacă asta e România pe care o vrei tu şi în care te bucuri că exişti, îmi rezerv dreptul de a mă îngreţoşa.
România, draga domnişoară, este cu totul şi totul în altă parte.
iuhuu, demult nu mai venise reactiunea p'aci :))
Stefan draga, singurul lucru care ma sperie este ca ai 23 de ani. In rest, rezerva-ti ce drept doresti si poarta-te in consecinta.
@Ştefan: oh, god! păi da, reacţiunea e pozitivă, dacă e adevărată, dar acu' mie mi-e neclar ce vrei să zici. unde e românia adevărată? să ni se spună şi să ni se arate. dar nu cu fiţe, că mă irit. şi acesta este dreptul meu, pe care na!, mi-l rezerv!
Ce relevanţă are vârsta mea?
Dacă aş zice că mi-e silă de toate categoriile enumerate în acest articol, dacă aş spune că este o falsă Românie asta, un ceva care nu are consistenţă nici cât o ciocolată de casă, dacă aş zice că sunt forme fără fond, dacă aş zice că e doar faţadă şi e vorba doar de umbre umblătoare, dacă aş zice că nu dau doi bani pe ong-şiti şi publicitari rebeli şi alte măscăreli din astea, în fine, dacă aş mai zice că România nu trebuie să fie niciodată aşa, pentru că e deces intelectual şi spiritual, atunci aş fi pus la zid imediat sub specia dementului.
Nu mă deranjează eticheta, în definitiv. Puteţi să (mă) faceţi praf, din partea-mi. Dar nu confundaţi hedonismul cu un panaceu.
Dacă, mânca-ţi-aş, dak.
@Stefan
Varsta ta are relevanta, este una a falselor certitudini si ti-o spun cu toata simpatia, crede-ma :).
In alta ordine de idei, nu te poti astepta ca o relatare de la un concert sa fie ca minuta unei sedinte, sper.
Let me tell you something. Toti ciudatii hedonisti despre care am scris in postul asta sunt Romania aceea care merita copiata la virgula. Ei chiar isi fac treaba foarte bine. Castiga la fel. Creeaza continut si context cultural. Ii intereseaza politica, exprima opinii, voteaza. Initiaza petitii si fac lobby. Nu dau spaga pentru ca asa face toata lumea si atunci cand Guvernul da 1 miliard pentru alegerea unui nou patriarh au bunul simt sa intrebe de ce biserica si statul nu sunt separate, asa cum este firesc intr-o democratie. Vor sa stie unde si de ce se duc taxele lor. Ii intereseaza drepturile minoritatilor, libertatea de exprimare, buna guvernare si calitatea mediului. Actioneaza pe cont propriu ca sa rezolve probleme in loc sa stea pe margine si sa-si dea cu parerea despre asta. Se bat cu prostia, indolenta, coruptia si miticismele. Si da, se distreaza. A lot. Dar muncesc cel putin la fel de mult si de serios. Si am dat doar exemple aleatorii, there's a lot more.
Nu e nevoie sa-ti dai cu parerea doua pagini despre politicile SAPARD, de pilda, sub titluri de natura maioresciana, ca sa arati cat de grav si adanc gandesti. Sau sa stai incruntat analizand cu acribie cat de depravat e tineretul (sic!).
Nu mi-ai oferit niciun argument, doar retorica lipsita, cum ai spune tu, pana si de consistenta unei biete ciocolate de casa. Deces intelectual si spiritual? Read a book, get a life :)!
Eu trebuie să pun mâna pe o carte, când dumneata îi dai înainte cu “democraţia”, “calitatea mediului” şi “libera exprimare”?
După ce spui matale aici, hedonismul e calea. Şi că trebuie copiată la virgulă această Românie. Dar nu cred că e cazul. Ea însăşi este o copie. Să facem exmplare ale unei copii? Iar dumneata propui “a face” de dragul lui “a face”. E problema ta dacă vrei să acţionezi orbeşte. Lucrurile încep de “sus”, nu de la petiţii.
Problema, de fapt, dragă domnişoară, e cu totul şi cu totul în altă parte: se cască o prăpastie imensă între lumea mea şi lumea matale. Ne putem ciondăni aici încă 2 săptămâni fără nici o problemă. Dar nu de asta m-am făcut reacţionar. Ci doar pentru a-ţi spune, nu a-ţi arăta (mi-e imposibil), că există şi alte lucruri.
Doamne ajută!
Am auzit gramezi de de-astia ca tine. Am obosit si sa ma enervez uitandu-ma la voi si intrebandu-ma what the fuck is wrong with you people? Daca chiar crezi ca lucrurile stau diferit, ar trebui sa fii in stare sa imi arati, nu sa imi spui.
Eu iti pot arata in orice zi ce fac. Ce obiective am. Ce rezultate obtin. De ce ele conteaza. In ce fel creeaza o diferenta. Pentru multi altii. In bine. Nu sa-ti spun. Sa-ti arat.
Iti pot arata in orice noapte de ce e misto hedonismul. Cum face rahatul acceptabil. Si amnezia faptului ca sunt multi ca tine posibila. Si tu inca n-ai apucat sa faci rau prin prostiile pe care le debitezi, dar n-am niciun dubiu ca o sa apuci sa faci.
Tu si toti ailalti. Care chibitati. Care aveti mereu ceva de comentat. Care nu faceti, in pula mea (iarta-ma, da' m-ai enervat peste masura) nimic, frate, nimic! A, ba da. Faceti facultati mediocre, va luati un job de la 9 la 5, timpul trece, leafa merge si va intalniti in crasme sordide la bere si va dati cu parerea. Va impuiati, va faceti cruci, ingrosati statisticile si asteptati sa vi se dea "de sus"!
Hai sictir! Si, desigur, Doamne ajuta!
Problema nu ar fi la mine. Eu îţi pot arăta, dar eşti sigură că poţi accepta? Din start ştiam că o să ajungem aici şi poţi să mă faci albie de porci. Dar dincolo de asta, crezi că poate exista o punte de legătură?
Deci hedonismul e evadare. Iar tu îmi propui evadarea, dar te lauzi ca faci bine în jurul tău. Atunci de ce ai mai avea nevoie să evadezi dintr-o lume în care tu contribui cu binele tău?
Nu vreau să fac rău nimănui. Nu am făcut o facultate mediocră, nu beau bere – de fapt, nu beau alcool, nu am job de la 9 la 5, nu îngroş statisticile pentru că nu cred în ele, vorbesc foarte puţin şi nu vreau să îmi pice de sus nimic. Apropo, înţelegem lucruri diferite prin acest “sus”. Cum aş putea eu, deci, să încerc să-ţi arăt ceva?
Plus că, ce înseamnă a nu face nimic? A nu avea obiective şi rezultate palpabile? De fapt, cred că o să mă opresc aici.
Iartă-mi trufia, te rog.
Stefan, cred ca noi am inteles din textul lu' runbaby ceva complet diferit. Ea descrie o stare de spirit care a unit niste oameni intr-o seara. Runbaby pare sa numeasca starea asta de spirit libertate. Si de la starea asta ea infera ca poate toti oamenii pe care i-a intalnit (si-n mod sigur cativa, pe care pare sa-i fi cunoscut dinainte) sunt ei insisi liberi si non-conformisti. Atat non-conformismul cat si libertatea (sau libertatea non-conformista, daca vrei), sunt rude foarte indepartate cu hedonismul.
Ce au a face oamenii care gandesc critic si care infrunta orasul si tara asta in fiecare zi si ongistii cu hedonismul? Din cate stiu eu, munca intr-un ong presupune efort si daruire, deseori pentru foarte putini bani si este rareori recunoscuta sau macar remarcata.
Deci, cu cine te lupti tu si mai ales de ce? Ce ai cu firma Xerox? Crezi c-avem nevoie de-un despot luminat si care-ar fi acela?
De fiecare dată când citesc textuleţe ale purtătorilor de Converşi si keffiyah (da, poti căuta pe Uichipedia) nu pot să îmi reprim un foarte ironic surâs. Cam ca acela pe care Ernst Jünger îl profera atunci când îi vedea pe împătimiţii aşa-zisei libertăţi "militând" vajnici pentru o Brava Lume Noua. Cam ca acela pe care bietul nostru Baudelaire îl arbora când vedea pseudo-patosul democratic al epigonilor Involuţiei Franceze (vai, da! Baudelaire era un conservator mai mult sau mai puţin radical).
Mă bucur că nu trăiesc în "România" ta. O lume dominată de corectitudine politică, nonconformism de faţadă ce eşuează într-un nou tip de conformism (însă mult mai desuet), drepturi pentru minorităţi zămislite de bastardismul postmodern, tricouri cu ineptul Che Guevara, salvări ale balenelor mov cu picăţele în dungi ... pe scurt: acea Românie distopică din mintea unor noi stângişti.
Din fericire am România mea.
P.S.: înainte de a mă pune la stâlpul (vai! simbol falic şi opresiv la adresa bietelor femei maltrate şi violate de patriarhatul coercitiv al societăţii occidentale bla bla bla ...), mai bine îmi fac un fel de auto-critică preventivă: sunt un misogin (?!) cripto-naţionalisto-reacţionaro-imperialisto-completează cu ce vrei tu, care ascultă metale, are 20 ani, ceteşte ciumpalaci avangadişti şi nu dă doi bani pe năzuinţele unor Converse bolşevici.
Pe larg ... aici: http://insurgiam.wordpress.com/2008/10/03/neobolsevismul-converse/
@Stefan
Singurul lucru pe care il regret si as vrea sa-l retractez din mesajul anterior este limbajul suburban.
In rest, dupa cum spune si Bonobo, nu inteleg exact cu cine te bati si cum este posibil sa vezi lucrurile in alb si negru intr-o asemenea masura (i.e.: de ce vrei sa evadezi dintr-o lume buna? Jesus, man, in cea mai buna lume posibila e plin de rahat!)
si ca sa-ti raspund, cerandu-mi si eu iertare pentru trufie, nu vad posibila o punte. my bad.
putem, te rog, s-o lasam balta?
Doamne, cu ce ti-am gresit? De unde veniti, frate? Nu port conversi, cred ca Che Guevara e un criminal, iar feminismul postmodern este inept si ma consider mai curand de dreapta.
Ce e trist e ca nu vedeti ca suntem de aceeasi parte a baricadei, de fapt. Si ca sunteti cel putin la fel de intoleranti si de snobi pe cat ne credeti pe noi (e un noi generic, nu-mi place sa generalizez).
Si daca chiar esti misogin, nici nu stii ce pierzi :))!
Baricada, nebaricada, dar nici macar nu ne invartim in jurul aceleiasi realitati. Dubioasa "dreapta", trebuie sa recunosc. Dreapta celor cu rasta si dreapta deviantei. Ciudat, ma cherie, tare ciudat.
Banuiesc ca ai observat tonul sugubat in falsa-mi auto-critica. Nu sunt un misogin propriu-zis, dar asta este titulatura acordata de nenumarate ori de cei ca ... voi (iarasi generalizam, iar mie chiar imi place). Ah, vai, blasfemie: nu cred ca barbatul si femeia sunt egali. Diferiti esentialmente? In cel mai sublim mod. Complementari? Pana la perfectiune ... insa niciodata egali.
believe it or not, suntem de acord la viziunea despre femei si barbati. de unde rasta? fiindca cred ca e ok sa fumezi iarba? dragutule, o gramada de lume non-rasta, non-devianta, non-ingaduitoare cu semenii si dornica de acumulari materiale galopante crede acelasi lucru! de unde devianta? cum am ajuns aici? a, de la "the wonderful freaks". well, sunt gata sa pariez ca tu, de pilda, nu te consideri nici pe departe mainstream...si ce-ti spune asta?
in fine, devine plictisitor si e limpede ca putem continua asa mult si bine minunandu-ne, fiecare, cat de dus cu capul e celalalt. n-are rost. sa ne invartim, zic, in jurul cercurilor care nu se intrepatrund. si mai relativizati, fratilor, mai relativizati :))!
Oh, mainstream. Dulcele grai postmodern. Orwell ii spunea newspeak. Nu, nu sunt asa ceva. Dar nici underground sau overground sau pe-langa-ground. Sunt eu. Absolutist si absolutizant. Sictirit si amuzat.
Adieu!
O lăsăm baltă atunci.
Fara sa fi mentionat prea multe despre Thievery Corporation, m-ai facut sa imi doresc sa fi fost acolo...
Cat despre comentariile generate, ma dezamageste sa vad ca numarul reactionarilor de buzunar este in continua crestere. Eu nu vad nicio diferenta intre pitzipoancele care merg la Fratelli sa se sparga in fitze si reactionarii cu pumnul strans, gata sa comenteze la absolut tot ce misca in front, de dragul apartenentei la o subcultura care contrazice totul, si deci se vrea pretioasa. E tot show off, e tot parvenism, si inca unul foarte transparent.
@little green lie
cute nick, cute comment :)!
Mercic mercic. La capitolul "pe aia o stii": Thievery au o super melodie cu Emiliana Torrini, se numeste "Heaven's Gonna Burn Your Eyes", foarte tare! Hai pup!
Ce subucultură, domnule dragă? Ţi-aş rămâne recunoscător dacă ţi-ai justifica argumentat această afirmaţie. Ai idee ce este aceea o subcultură şi cam ce presupune aceasta? Nu ai nici cel mai mic indiciu despre pregătirea mea, dar afirmi că e vorba de parvenism şi show off. Tu eşti atât de naiv încât crezi că îmi încolţeşte vreun sentiment de satisfacţie când pierd vremea pe bloguri, certându-mă de nebun? Sau poate ai pierdut dimensiunea autenticului?
Departe de mine dorinţa de a te jigni. Dar am nişte nelămuriri.
Vai, e mai rau decat imi inchipuiam.
Runbaby, inchide comentariile ca te napadeste ND, aripa prea tanara.
the freaks shall overcome :))! yes, we can :)!
ti-a placut obameza asta cu "yes, we can"! si mie!
Ada, aşa-i că-ţi veni mai uşor să lucrezi cu stereotipii? Altfel, se scurtircuitează mecanismul.
Reciteşte, te rog, ce am scris.
Green little lies, încă eşti dator cu un răspuns.
Mai Fane,
Ti-as fi raspuns serios daca tu, la randul tau, ai fi justificat in vreun fel comentariile la acest post. Imi displac profund strambaturile din nas de genul mi-e greata si mi-e sila. Te asteptai sa ti se ofere o pastila? Te multumesti sa arunci in discutie niste epitete pe care uiti sa le justifici, asa ca iti raspund si eu intocmai. Care ar putea fi utilitatea unui comentariu de genul "mi-e sila cand iti citesc postul"? Nici eu nu vreau sa te jignesc, dar cand ragai e normal sa ti se spuna porc.
Si macar o data, incerca sa nu vorbesti din carti. Nu asa ne arati cat ai citit. Daca porti lentile verzi, este treaba ta ca vezi totul in nuante de verde. Eu cand vad un pustan de 15 ani purtand Conversi, ma gandesc ca asculta punk sau electro. In niciun caz ca e comunist.
Cel mai tare ma deranjeaza faza cu ciocolata de casa, pe care eu o credeam destul de consistenta. Asta asa, ca sa vorbim vorbe, cum iti place tie. Si sa imi spui cum as putea sa justific altfel decat argumentat, m-ai facut curios.
Mda, utilitate.
Nu am nevoie de pastile şi nu intervin pentru a arăta cât am citit – de unde ţi-a venit ideea asta? Consider că am citit puţin şi nu autorii pe care i-aş fi vrut, deci nu văd cum aş putea să mă laud cu ceva în sensul ăsta. Lucrurile stând aşa, cum aş putea să vorbesc din cărţi?
Fraza cu ciocolata de casă era, de fapt, un compliment, pentru că ea chiar este cea mai consistentă de pe piaţă. Dacă ziceam Poiana, Milka şi alte ciocolate din aste inventate, atunci într-adevăr am fi avut o problemă – sau încă o problemă.
Da, aşa este, în preajma lui justificat este aiurea să pun şi “argumentat”. Justificările se fac cu ajutorul argumentelor. Tu ai de justificat o atitudine, eu dacă aş negocia cu fiecare dintre voi lucrurile în care cred, aş face peri albi. Tocmai de aceea, nu am ce argumente să aduc, nu mai mult decât exemplul personal.
Eşti chiar amuzantă (sau că să pricepi, tu, europenisto, mai bine spun "funny"). Auzi, "congrese PCR exorcizate", când, prin această societate la indigo de care vorbeşti, aduci tocmai a cvasi-egalitatea marxistă.
Poate spre marea voastră surpriză, există şi ongişti "reacţionari", există şi conversaţie inteligentă făcută de non-modernişti, există şi alţii care nu aruncă gunoaie pe jos. Nu sunteţi voi cei mai dăştepţi. Reţine asta.
Într-un fel te compătimesc. Păcat pentru tine că te-ai născut aici. De fapt, la multiculturalismul tău, ar fi trebuit să te naşti nu oriunde, ci pretutindeni.
Gloata de indivizi pe care îi reprezinţi, cel puţin pentru mine, e odioasă.
Dacă peste voi ar trece un uragan istoric ca cel din perioada comunistă, istoria nici n-ar avea ce să consemneze.
Eşti chiar amuzantă (sau că să pricepi, tu, europenisto, mai bine spun "funny"). Auzi, "congrese PCR exorcizate", când, prin această societate la indigo de care vorbeşti, aduci tocmai a cvasi-egalitatea marxistă.
Poate spre marea voastră surpriză, există şi ongişti "reacţionari", există şi conversaţie inteligentă făcută de non-modernişti, există şi alţii care nu aruncă gunoaie pe jos. Nu sunteţi voi cei mai dăştepţi. Reţine asta.
Într-un fel te compătimesc. Păcat pentru tine că te-ai născut aici. De fapt, la multiculturalismul tău, ar fi trebuit să te naşti nu oriunde, ci pretutindeni.
Gloata de indivizi pe care îi reprezinţi, cel puţin pentru mine, e odioasă.
Dacă peste voi ar trece un uragan istoric ca cel din perioada comunistă, istoria nici n-ar avea ce să consemneze.
Eu credeam ca este vorba despre niste oameni care incearca sa depaseasca anumite conventii sociale si sa traiasca cumva mai aproape de propriile convingeri. Nu ii simpatizez pe publicitari (am multe sa le spun, dar nu e locul aici), iar skaterii si rasta ma lasa indiferent.
Singurul lucru pe care ai putea sa il reprosezi lui Runbaby este ca vede un numitor comun - eu insa il consider un defect admirabil, caci demonstreaza un lucru de care voi nu sunteti in stare: ei ii plac oamenii.
Si imi este imposibil sa cred ca nu ati asistat la un eveniment, oricare ar fi acela, si sa nu fi simtit macar pentru cateva secunde ca cei din jur vibreaza la unison cu tine. Ar fi foarte trist...
Daca veniti cu bagaje politice pentru ca asa functioneaza mintea voastra, macar sa aveti bunul simt si luciditatea asumarii acestui lucru... Voi astia care, cum ziceam, vedeti pustiul de 15 ani cu Conversi in picioare si l-ati omori ca e comunist. Realitatea e dincolo de voi.
Abia dacă omor o muscă, dar apoi să mă gândesc a ucide un om.
Nu e vorba de bagaje politice, ci de raportare la lume – realitate, dacă vrei. Şi mie îmi plac oamenii, dar nu îmi plac oamenii prin simplul fapt că sunt oameni. Asta ar însemna să renunţ la a discrimina, ori asta îmi este imposibil. Aici e cheia. Nimic din ce s-a spus aici nu mi-a sugerat o atitudine critică reală, ci mai degrabă mulţumiri compensatorii – “ah, ce bine e cu thievery în sala palatului, asta ne face să uităm de comunişti.” Asta e o prostie din start: de ce să vrei să uiţi de comunism, şi de ce să vrei să-l uiţi prin în a-l înlocui cu un alt tip de rău, nu la fel de direct, dar mai insidios. Şi, atenţie, nu am nici o problemă cu thievery aici, ci cu modul de raportare la acest tip de influenţă culturală – raportarea ne-critică, în spiritul unei acceptări de dragul acceptării şi a evadării de realitate – oferind calitatea insidioasă a acestui “rău”.
Acum, Little Green Lie, mai greşeşti când afirmi că ar trebui să fiu extaziat la un concert, când mai mulţi simt acelaşi lucru, la unison zici tu. De acord, până în punctul în care “turmificarea” îşi intră în rol. Stai liniştit, de la Sziget şi până în Vama Veche, am fost cam peste tot (nu e mult, ce-i drept; dar nici rău nu îmi pare). Am participat la destule concerte, la grămezi de oameni adunate în faţa unui om/formaţii care presta pe scenă. Am renunţat, aproape de tot, la a mai face asta. Ştii de ce? Pentru că mă întorceam de acolo şi mă întreabam: okei, şi acum ce? Merg la următorul? Sentimentul de “trainspotting”, în sens de linearitate a evenimentelor “trendy” care mă scot din aşa-zisă rutină, m-a cuprins. Atunci am zis pas. Pentru că suntem mai mult de atât, decât adunări de oameni care vor să evadeze din plictiseală. Măcar pentru că plictiseala nici nu există, de fapt. Şi pentru că denotă ignoranţă şi superficialitate. Şi pentru că Kierkegaard a lăsat în urmă 27 de volume, dar asta este o altă poveste.
Mai e o problemă aici: vorbeşti de vibraţia la unison. Îmi pare rău să te anunţ, dar din punctul meu de vedere, în momentul în care relaţia socială degenerează în sentimentalism masificat, ne ducem fix dracului. Pentru că una este legătura personală care ţine de convivialitate şi de înţelegere, care are la bază altruismul, altul este sentimentul ad-hoc, de fericire efemeră, provocat de un eveniment din ăsta cultural, unde singurul liant este pasiunea pentru muzică şi alte pasiuni şi preocupări întâmplător indentice. O comunitate nu poate exista pe asemenea baze, ci, cel mult, se poate defini ca o clică, asta deoarece în totalitatea definiţiilor grupurilor umane există deosebiri de esenţă, calitative. Nu sunt într-atât de îngust încât să anunţ superioritatea absolută a primei faţă de de-a doua, pentru că nu sunt neapărat tipologii ireductibile. Dar, la nivel uman, prima este salvatoare. Despre a doua am rezerve.
Acum, tu îmi spui mie că sunt departe de realitate. Eşi sigur?
Fane, eu vorbeam despre cum este sa te simti bine la un concert si nu spuneam ca asta inseamna totul. Sa zicem cateva secunde, minute... pe care Runbaby le-a surprins foarte bine. De la ideea asta ati luat-o razna pe culori politice, relatii sociale, turmificare si alte chestii care nu isi aveau rostul.
Sa te simti bine la un concert nu inseamna hedonism, este o chestie normala, la fel cum este sa vii acasa si sa scrii despre asta, daca ai chef. Insa comentariile voastre categorice, nesimtite si impertinente arata ca nu stiti sa apreciati, ca va lipseste detasarea si rabdarea de a intelege un alt punct de vedere. Daca nu sunteti in stare sa cititi texte decat pe anumite teme si cu anumite referinte, de ce nu va abtineti?
Genul asta de interventii de la care voi nu asteptati de fapt o discutie, ci prin care doar va grabiti sa jigniti, sa negati, sa va demonstrati, este (si imi pare rau ca trebuie sa o spun) tipic romanesc. De ce spun asta? Pentru ca numai in comentariile la ziare si bloguri romanesti le intalnesc. Este genul ala de carcoteala imputita - a scris ceva, hai sa-i rupem capul, este prost sigur. Este brutal si neavenit. Si voi constituiti un grup, ca tot venea vorba de turma: va vad peste tot, cum va rotunjiti si carcotiti, cum aratati ca le stiti pe toate. Penibil, sincer... O sa incepeti sa asaltati si site-urile de retete culinare in curand...
Si asta este ultimul comment pe care ti-l mai adresez, pentru ca sunt convins 100% ca nu vom ajunge la un numitor comun.
M., scuze ca am tot comentat, promit sa ma abtin.
@little green lies
scumpule, stai linistit :). multumesc pentru umarul virtual. dupa cum vezi, n-ai cu cine...
@stefan musat, lucian vasile & camarazii ce mai vor a se face auziti
poate n-am fost suficient de clara ieri. asta este blogul meu unde eu ma simt bine. nu sunteti bineveniti. nu ma intereseaza parerile voastre. nu vreau sa va mai vad aici. tot ce veti mai posta in continuare va fi sters pur si simplu. sper sa aveti bunul simt sa nu ma obligati sa fac asta.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
Ioi, my dear ce iscasi aici. Sau sa zic ma chere. sau draga.
Aflu ca sunte un grup. Si facem sila. Ce dragut...Sau mai bine zic "cool".
Si cum ziceam si mai devreme - e socant cu ce ajungi sa deranjezi.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
This comment has been removed by a blog administrator.
Post a Comment
<< Home