te uita cum ploua ianuarie

asa chinuit se misca anul asta sau doar eu il simt asa? parca e o lentoare paralizanta pretutindeni, ca o mahmureala prelungita, desi n-ai mai baut. mi-au trebuit inca doua saptamani dupa un concediu de aproape trei din care m-am intors racita ca sa ma autoconving sa ma apuc de treaba altfel decat la minima rezistenta. aproape imediat dupa aceea am racit din nou...

refuz sa ma uit la stiri / citesc ziare. e o conspiratie a panicii insidioase pe care inca reusesc sa o evit si stiu cat de repede m-ar prinde daca mi-as permite o scurta imersiune in falimente, inflatii, somaj, procente, predictii, pesimisme si opinii avizate. nu vreau sa stiu, parca totusi toti traiesc in continuare, dar ca molustele sau cum?

am crize scurte de optimism, dupa care ma uit afara si imi trece. ploaia in bucuresti este atat de coplesitor dezolanta, ca un zambet care dezvaluie cariile. azi-noapte am visat ca imi pierdeam toti dintii. pe net scrie ca e semn de nesiguranta, Dragos mi-a zis ca e simbolistica faptului ca nu mai vreau sa musc. ei bine, sunt nesigura despre asta :).

sunt o melodie trista, dar am auzit o vorba misto: never tell a whore she's a whore. mi-a placut.

am scris ca sa mai scriu si ca sa spun ca prima oara cand n-am avut de lucru si am abandonat politica "no news whatsoever", prima chestie care mi-a sarit in ochi pe hotnews a fost informatia ilustrata ca americanii bogati pescuiesc rechini nu stiu unde folosind pui de pisica pe post de momeala.

data viitoare cand o sa mai simt umanista o sa ma gandesc la asta. n-avem cum sa fim toti aceeasi specie, chiar n-avem cum.

da, stiu, se moare in Gaza si pe mine ma preocupa fleacurile.