eh
nu, nu mi-am facut un obicei din titlurile monosilabice, e doar o coincidenta. m-am uitat acum cateva zile din nou la discursul tinut de Obama dupa castigarea alegerilor din SUA. este uluitor de puternic, chiar daca stii ca e scris cu 5 luni inainte si rescris de nenumarate ori, ca are o agenda prin care trebuie sa treaca in asa fel incat sa se simta tot minoritarul bagat in seama, ca e cliseistic de hollywoodian sau hollywoodian de cliseistic, you name it. I'm a sucker for that speech si cred ca o sa ma uit la el ori de cate ori o sa am nevoie de o imbarbatare, un zambet sau un licar de speranta.
mi-am amintit cu amaraciune de una dintre frazele cheie din speech asistand luni la o scena penibiluta la boarding-ul in avionul spre Romania. in secunda in care avionul a fost legat la tubul ala cum i-o zice prin care se iese si se intra, toti romanii au tasnit de pe scaune in picioare si au dat fuga la coada cu tichetele in mana. a durat cinci minute sa se incheie manevra, inca 10 sa coboare pasagerii veniti de la Bucuresti, alte 10 sa se faca putina curatenie in avion si apoi s-a purces la imbarcare.
si da, e corecta supozitia ca nimeni de la coada nu s-a clintit estimp. au stat acolo toti ca niste vajnici nepoti ai babei Dochia, uniti in cuget, picioare batute pe loc si uitaturi crunte "ba, sa nu dea dracu' sa te bagi", sub privirile uimite si compatimitoare ale celor catorva straini si a celor inca si mai putini romani care stateau linistiti pe scaune asteptand sa se dea drumul la boarding. si eram in Germania, mi-e groaza sa-mi imaginez cum ar fi aratat coada daca eram in Spania sau Italia...
in caz ca ati uitat de unde am pornit, fraza cheie la cara m-am gandit cu un rictus amar while watching the show era: "Tonight we proved once more that the true strength of our nation comes not from the might of our arms or the scale of our wealth, but from the enduring power of our ideals: democracy, liberty, opportunity and unyielding hope.". in speta la the enduring power of our ideal: nimeni nu se baga inaintea mea, bai fraiere. vad marota asta peste tot: la boarding in avion, pe strazile din Bucuresti si pe soselele din toata tara, la cumparaturi, la talk-show-uri si in aproape toate comportamentele sociale care presupun interactiuni intre cel putin doi indivizi.
it just felt sad, that's all.
on a happier note, I had a great New Year's Eve party :). sa aveti un an senzational!
posted by runbaby @ 12:04 AM
6 Comments:
Asta cu coada la avion ma sidereaza si pe mine, de fiecare data :D
in spania se vede unde imbarca avioanele spre romania, pentru ca inevitabil se produce o gramada si nu o coada, iar gramada are traisti de rafie si sacose imense cu produse din duty-free pe care le inghesuie apoi in avion pe unde se nimereste
cea mai tare faza am vazut-o cand un tip a scos afara in ultimul compartiment de bagaje [pe care scria NO STOWAGE] niste paturi si kituri de prim-ajutor, le-a pus pe jos si si-a infipt rafia lui :)))) apoi s-a certat cu stewardesa ca de ce n-are voie acolo, doar a platit bilet :d
o, Doamne, cred ca ma inghitea pamantul (cerul?) de rusine...
da.... cozile la imbarcare, clar, pasatiempo romanesc. da' de aplauzele de la aterizare ce ziceti? :) (de-a dreptul furtunoase la zborurile TAROM spre/dinspre Spania!)
din pacate e acelasi lucru si in zborurile din/spre Paris...traiste de rafie, aplauze la aterizare...tot tacamul
aceleasi cozi si in budapesta, milano, roma, bologna. jenant si trist.
Post a Comment
<< Home