let there be kindness

sloboz

multumesc bucuresti, multumesc romania. o excursie de o ora prin oras, pe bicicleta, fara casti in urechi a fost suficienta pentru a usca orice urma de lacrima. plec de unde trebuie, cand trebuie si cum trebuie. this place is fucking hopeless and so are most of its people. la revedere gropi, praf, taximestristi, scrumiere golite pe geam, sticle de plastic azvarlite te miri unde, prostie, agrestivitate, manele, ura, smecherie, zgomot, furie, neputinta. singurul lucru pe care-l regret e ca n-am plecat mai devreme.

asa incepusem sa scriu pe blog proaspat intoarsa din oras. am gmail deschis in paralel si, verificator compulsiv de mail fiind, m-am intrerupt ca sa vad ce-a intrat in inbox. am deschis si am citit:

Subject: inainte de plecare

"Voiam sa-ti spun ca esti unul dintre cei mai frumosi oameni pe care-i cunosc. Si ca desi ti-am zis ca de egoista ce sunt ma bucur sa te stiu in Romania, ma bucur poate si mai tare ca pleci. (Sper numai sa am si eu curajul, candva) Sunt sigura ca-ti va fi bine si astept nerabdatoare sa vad cum furia mocnita si tristetea de pe blog se vor transforma in zambete si iar zambete. May it be a lovely run."


m-am topit, fireste. nu, furia nu s-a oprit, mocneste in continuare. dar tori sau alanis sau cineva bun si frumos ca ele si ca fata care a trimis mesajul de mai sus :) canta la un moment dat, nu-mi amintesc unde, "in the end, only kindness matters". sunt de acord. n-am lasat tara asta sa ma intunece atata amar de timp. let there be kindness, let there be light.

multumesc, draga mea. esti mai curajoasa decat crezi. te astept oricand vrei sa faci pasul. and here's one for you :).