that's me in the corner

Azi la pranz m-am intersectat la cantina cu un grup de romance. Nu interactionez decat minimal cu conationalii de la munca, nu avem filme comune si eu una n-am niciun interes de socializare in directia asta. Dar, desigur, sunt in relatii de buna ziua cu toata lumea.

Una dintre ele a venit zambind spre mine si mi-a spus "Cristos a inviat" pe post de salut. Mi s-au inclestat maxilarele. Da, stiu, varianta simpla, non-involved, non-conflictual, politete de fatada (pe care am si ales-o, din comoditate): Adevarat a inviat. Apoi mi-a fost ciuda. Ciuda ca n-am avut taria sa dau din umeri si sa spun doar "salut". Sau sa nu spun nimic. Your God is not mine. Don't assume that about me. Urasc complezentele astea.

Si nici nu voiam sa mai scriu despre asta, pana cand n-am citit articolul scris de Plesu dupa moartea lui als, in care Plesu ii face un panegiric minunat lui Leo si apoi fute meciul (pun intended!). Zice dl. Plesu: "La un moment dat, cu ani în urmă, am avut ocazia unei mici dezbateri cu Leo pe teme esenţiale. A venit vorba despre Dumnezeu. Mi-am dat seama că vorbesc cu cineva care punea între paranteze transcendenţa, cu un fel de radicalitate doctrinară. (...) Nu cred că l-am convins. Dar sînt sigur că va reevalua lucrurile din perspectiva pe care i-o deschide noul său voiaj. După cum sînt sigur că Dumnezeu îi ştie inocenţa de fond şi se amuză de farmecul inimii lui."

Right...