eterna si fascinanta

note to self: buy a camera. a good one.

ce vad eu acum de la geam, intr-o zona cat se poate de centrala a bucurestiului? o masina, gen tirata din jarmanaia si cu insemnele alea stupide pe ea din care reiese ca e tunata, opreste in mijlocul strazii si din ea se dau jos un popa cu patrafirul si niste baieti de mingi, ah, scuzati, de cor sau cum le zice. aia lasa toate usile deschise si se duc undeva dupa colt, in afara razei mele vizuale, spre o camioneta care mergea in spatele masinii.

camioneta era tapetata cu coroane mortuare si in jurul ei roteau varii indoliati, dandu-si cu parerea despre ceva. imaginatia mea vie si usor bolnava se gandea ca au plecat asa, tot alaiul, dar or fi uitat mortul or better yet, l-au pierdut pe drum. intre timp, asta din masina tunata, plictisit, da drumul la muzica, manele of course, dar face rapid sinapsele si realizeaza ca e lipsa de respect, drept care le opreste. dupa care, se mai gandeste pret de 5 secunde si da drumul iar la muzica, da' incet, ca el e un finut si stie ce se cade si ce nu la o inmormantare.

dupa colt treaba nu inainta si masinile care nu erau implicate in distractie voiau sa treaca mai departe, da' nu era loc pe langa camioneta, asa ca a inceput corul de claxoane. atat le-a trebuit astora din cortegiu, au facut o cruce la esarfele negre atarnate de oglinzile laterale si tusti, degetul infipt cu ardoare in claxon si ei. vacarmul era de nedescris, acoperea manelele in surdina ale burtosului din masina tunata si facea franjuri nervii mei. si pe ai mortului, come to think about it.

intr-un final, popa a reaparut cu poalele in mana fugind de mama focului cu baietii dupa el (presupun ca rezolvasera problema care-i facuse sa opreasca in mijlocul strazii sau pur si simplu ii daduse Dumnezeu bip sa se urneasca orice-ar fi, doar sa taca claxoanele) si s-au pus cu totii in miscare.

da.

ca sa simt ca revin in normalitatea mea: am vazut acum doua zile ca se promoveaza festivalul enescu de la toamna pe CNN. maybe there's still hope?


Dan Grigore si Lawrence Foster la festivalul Enescu, foto de Eugen Oprina