And it's been so long

Desi sunt tentata sa zic ca m-am nascut deprimata :), prima oara cand am inteles holistic cum se poate trai o depresie cu acompaniament a fost cand am auzit Glory Box. Desi ma credeam o fumatoare pasionala, genul la care te uiti si iti aprinzi mental o tigara, in timp ce ii admiri decadenta studiata, mi-am dat seama ca n-am nicio legatura cu fumatul pasional si cu decadenta cand am vazut-o pe Beth Gibbons facand asta in Roseland NYC Live. Desi credeam ca stiu in detaliu coloana sonora pe care va plange toata lumea la inmormantarea mea, plecata nedrept de repede dintr-o viata marcata de tragism (genul de fantezii pe care le avea Amelie stand in pat si mancand floricele :), am auzit-o cu adevarat de-abia cand am ascultat Undenied. Desi credeam ca am invatat prea bine ce inseamna dragostea mistuitoare si aproape dementa, am inteles pe deplin cand mi s-au insinuat in ureche vorbe precum Its only you, who can tell me apart
And its only you, who can turn my wooden heart. Desi credeam ca viata mea are o cadenta, de-abia Wandering Star mi-a marcat-o cu adevarat.

Desi n-as fi crezut vreodata sa-i vad cu ochii mei, pe 7 aprile, la Amsterdam, o sa pot sa cant alaturi de o multime la fel de tripata (sper): I'm so tired, of playing, playing with this bow and arrow... And no, I am not leaving anything to the other girls to play :). Except for cookies & stuff, of course :D...