Multumesc e prea putin

Cartea mea de capatai este Jeeves intra in actiune a lui P.G. Wodehouse, editia din 1971, scoasa de editura Univers (si singura in limba romana, din stiinta mea). O iubesc nemarginit de cand am pus prima oara mana pe ea (prin 1988, asa), pentru ca ma face sa rad, imi da o stare de bine si e scrisa exact in stilul pe care mi-as dori sa-l fi inventat eu. Am citit-o si rascitit-o, atat de aprig incat am facut ferfenita cele doua exemplare pe care le aveam in casa. Am tinut de foile disparate ani de zile, ratacind pe rand fasciculele, pana cand n-a mai ramas nimic. Am cautat-o cu disperare si frenezie alti ani de zile prin anticariate si pe Internet si chiar la editura, inainte sa se desfiinteze. No luck.

Doar in ultimul an n-am mai incercat sa dau de ea. Cred ca ma resemnasem cumva cu ideea ca nu o s-o mai vad. Cand sora mea mi-a spus in decembrie ca mai are o jumatate de cadou pe drum, am zambit distrata. Cand mi-a pus acum doua zile in brate un pachet proaspat ridicat de la posta, continuam sa zambesc distrata. Apoi am vazut in fata ochilor coperta familiara, putin ponosita (au trecut 37 de ani!), dar excelent pastrata si am crezut ca o sa mor de inima. Si de drag.

Le livre de chevet et la soeur de merveille :).

Later edit: Am uitat sa zic ca este, probabil, cartea cel mai bine tradusa pe care am citit-o vreodata. Excellent job, Mr. Sergiu Farcasan!