Bani la nunta

Ma duc rar la nunti si cred ca n-am facut niciodata un secret din faptul ca nu este exact indeletnicirea mea preferata. Sunt multe obiectii pe care le am vizavi de eveniment si institutia din spatele lui, ca sa zic asa, dar inteleg ca ele pot fi mai curand ofensatoare pentru majoritatea lumii, so I'm keeping them to myself. Inca si mai rar am ajuns la nunti dragute ale unor oameni draguti, dar simt in continuare ca I'm better off, asa cum unii indivizi nu inghit opera, de exemplu si, pe cale de consecinta, nu calca pe acolo. Si asta nu inseamna ca e o problema cu opera sau cu ei, pur si simplu ca sunt incompatibili.

Povestea cu banii, insa, e alta mancare de peste. Mi s-a spus intr-un numar de dati ca, daca imi repugna starea civila, slujba, petrecerea, institutia mariajului sau pur si simplu n-am chef sa ma duc, e ok, as long as I send in the envelope. Cu suma, you know. Nigga, wait a minute. De ce sunt eu datoare sa iti dau bani pentru o chestiune profund intima si privata din viata ta? Vrei sa te casatoresti si sa marchezi acest lucru cu o petrecere? Foarte bine. Dar de ce trebuie sa platesc eu pentru asta? Aud?

Nu, aia cu reciprocitatea cade. Eu n-am de gand s-o comit sau, presupunand prin absurd ca o voi face, mi se pare normal sa platesc eu pentru asta. Daca nu-mi permit, atunci in niciun caz nu ma voi astepta sa platesti tu pentru cheful meu. Nici aia cu inceputul unei noi vieti in doi nu sade in picioare. In primul rand, cand sunt doi, puterea creste. Mai firesc mi s-ar parea sa ajut cu bani un om singur care face credit pentru casa, de pilda. In al doilea rand, cei mai multi oameni deja traiesc impreuna de o vreme cand fac pasul, asa ca noua viata nu exista. In al treilea rand, it's none of my business, bro. Da, e un eveniment care marcheaza un ceva in viata ta, hip hip hooray, here's a nice present for you, dar bani? Nu cred! Si, nu in ultimul rand, daca chiar iti trebuie bani, I don't even care why si esti prieten cu mine, cere-mi si iti voi da. Dar nu vreau sa ai asteptarea implicita ca, daca te tragi la tol festiv, iti complici juridic relatia de cuplu, bifezi o ceremonie religioasa si organizezi o chermeza care sa celebreze toate chestiunea, I will chip in for that.

Nu ma refer la situatii particulare, e doar revolta unei discutii sterile pe care o port de ani si ani si la care cel mai des auzit argument este "asa se face / asa face toata lumea". Nu, asa facea toata lumea acum 100 de ani cand lucrurile stateau altfel, dar, ce sa zic, voi sa fiti sanatosi! Marlania aia cu strigarea darului nici nu pot incepe s-o conceptualizez, ii multumesc lui Dumnezeu ca n-am asistat vreodata la asa ceva. Singura raza de soare la orizont este ca am inceput sa aud oameni cu opinii destul de asemanatoare lately, ceea ce nu mi se intampla acum 5 ani, de pilda. Speranta moare ultima :).