My Obama?

L-am cunoscut azi pe un om a carui admiratoare entuziasta sunt de o vreme. Nu sunt benefeciara directa a rezultatelor muncii lui, dar le-am vazut crescand si inflorind. De cate ori trec pe langa ele par sa se fi inmultit si sa se fi dezvoltat. Are unicul PR care conteaza, pentru mine cel putin: gura lumii. Toti cei care beneficiaza de munca lui sunt multumiti si vorbesc cu admiratie despre el. Din proprie initiativa, fara sa-l cunoasca personal.

Este singurul om care a reusit, din stiinta mea, sa mobilizeze in Romania ceea ce se cheama vot pozitiv. Care isi vede de treaba, face ce promite si nu se lauda cu asta. Al carui discurs, fara sa fie carismatic, este de un firesc si de o modestie pe care eu nu le-am intalnit niciodata la o figura publica.

M-am dus astazi la el, i-am strans mana si i-am spus ca il admir de multa vreme. Am vorbit despre tot ce am vazut in ultimii ani, lucruri care i se datoreaza in mare parte si pe care le consider extraordinare, cel putin prin comparatie cu ce fac omologii lui. Omul era vizibil stanjenit si privea in pamant. S-ar fi zis ca ii fac morala, nu ca il laud. Cand m-am oprit din vorbit, a ridicat ochii la mine, a zambit putin stanjenit si a spus: "Va multumesc, imi fac doar datoria".

Domnule Liviu Negoita, will you be my President?