Numele meu este Bogdan si iti scriu la cateva ore dupa ce am citit articolul din DOR #4. Fara motiv. Am citit articolul la 6am si pana acum m-am tot gandit daca e ok, daca e "normal" sa iti scriu. Sincer vorbind, pare usor ciudat, dar asta a fost primul la care m-am gandit dupa ce l-am citit; ca trebuie sa raspund. Articolul pe care l-ai scris vorbeste (si) despre mine, despre ce am simtit si ce simt in tot ceea ce are legatura cu Romania, vazuta de "afara". Citind am trecut rapid de la o stare la alta si chiar daca e usor jenant, parca aveam lacrimi in ochi. Rar, cand vorbesc cu unul dintre putinii prieteni ramasi din liceu, aud "credeam ca doar eu gandesc asa si asta ma speria". Cred ca nu multe persoane zic exact ce gandesc, ci mai degraba, gandesc ce sa zica. In fine, ma opresc aici :-) presupun ca o sa vezi prima comment ul si ca nu va fi publicat. Sper sa nu-ti para ciudat, vroiam doar sa zic ca mi-a placut super mult articolul din DOR.
Iti multumesc ca ai simtit impulsul sa raspunzi si ca l-ai urmat, Bogdan :). Traim cu adevarurile astea dureroase, greu de digerat pentru cei de acasa si cred ca, la o adica, si pentru noi, the least we can do is share, I guess. Si sper ca esti bine si ti-ai gasit locul. Ma bucur ca mi-ai scris :).
5 Comments:
si eu tot cu schimb de link-uri :) te-am zarit (abia) azi in conexiunile mele in LinkedIn. si m-am bucurat.
da :)? deci te am si eu, sa inteleg. pai ma bucur si incerc sa ma prind cine esti :)
This comment has been removed by the author.
Buna ziua,
Numele meu este Bogdan si iti scriu la cateva ore dupa ce am citit articolul din DOR #4. Fara motiv. Am citit articolul la 6am si pana acum m-am tot gandit daca e ok, daca e "normal" sa iti scriu. Sincer vorbind, pare usor ciudat, dar asta a fost primul la care m-am gandit dupa ce l-am citit; ca trebuie sa raspund. Articolul pe care l-ai scris vorbeste (si) despre mine, despre ce am simtit si ce simt in tot ceea ce are legatura cu Romania, vazuta de "afara". Citind am trecut rapid de la o stare la alta si chiar daca e usor jenant, parca aveam lacrimi in ochi. Rar, cand vorbesc cu unul dintre putinii prieteni ramasi din liceu, aud "credeam ca doar eu gandesc asa si asta ma speria". Cred ca nu multe persoane zic exact ce gandesc, ci mai degraba, gandesc ce sa zica.
In fine, ma opresc aici :-) presupun ca o sa vezi prima comment ul si ca nu va fi publicat. Sper sa nu-ti para ciudat, vroiam doar sa zic ca mi-a placut super mult articolul din DOR.
O zi buna,
Bogdan
Iti multumesc ca ai simtit impulsul sa raspunzi si ca l-ai urmat, Bogdan :). Traim cu adevarurile astea dureroase, greu de digerat pentru cei de acasa si cred ca, la o adica, si pentru noi, the least we can do is share, I guess. Si sper ca esti bine si ti-ai gasit locul. Ma bucur ca mi-ai scris :).
Post a Comment
<< Home