ce urasc
urasc drumul. drumul inapoi de la aeroport, singura in masina, cu lacrimile innodate in barbie, strangand spasmodic volanul in maini si spunandu-mi ca am ales autostrada, pai nu?
urasc perna. perna pe care o iau de pe pat, o strang la piept si o duc in debara. until we meet again.
urasc linistea goala a casei si pisica mieunand confuza, de parca ma intreaba ceva la care nu pot sa-i raspund.
urasc intrebarile si felul in care adorm ghemuita pe canapea ca sa nu ma duc in dormitor.
imi urasc inutilitatea, burghezia si putrezirea inceata. imi urasc incapacitatea de a lua decizii si de a face alegeri.
urasc felul in care ma inteapa in piept si in colturile ochilor.
imi urasc slabiciunea si grasimea.
urasc griul apasator al cerului si negrul cenusiu din mine.
urasc creditul si leasingul si fiscul.
urasc romania care m-a alungat, germania care m-a primit si luxemburgul, care e sufocant de degeaba.
urasc asteptarea.
3 Comments:
Unele senzatii din astea se sting singure.
Urasc cand nu pot sa le spun oamenilor ce simt, asa ca fac un efort acum, multumesc c-ai scris asta, face bine sa stii ca ai uri comune cu altii, mai ales intr-o germanie asa ploioasa si asa departe, cum a fost cea de azi.
@mastic
Asa e.
@emh
Drugs not hugs :). Glumesc. Ma bucur ca ti-a prins bine. Si da, asa ploioasa si asa departe poate fi uneori...
Post a Comment
<< Home