the grey and the heart
merg printre mortii vii, le respir aerul, le port pe fata ploaia, le traiesc sistemul, le inchiriez casele, le cumpar mancarea scumpa, le ascult limba, le evit privirile.
nu e vina lor. nici a mea. aud aurul cum se imprastie pe gratiile coliviei. mortii vii zambesc.
posted by runbaby @ 3:24 PM
10 Comments:
Ai pus in cuvinte atit de bine ceea ce am simtit si eu de foarte multe ori. Si ceea ce simt acum si mai pregnant, caci m-am intors din Africa sub-sahariana, unde oamenii sint saraci, dar atit de vii!
cum mai intrebam pe cineva cu un comentariu similar, la o postare similara de pe acest blog: si ce facem, mai stam?
Eu mai stau. Cel putin o bucata. Cit inca mai cred ca pot schimba lucrurile aici. Dar ma bintuie uneori gindul ca gresesc amarnic crezind asta. Si daca nu mai stau, unde sa plec?
unde-s oamenii vii si societatea dementa, I guess :). Nu ca eu as avea curajul sa fac pasul dupa ce am muscat din acest mar aparent auriu, dar la sfaturi nu ma intrece nimeni :).
te-ai intors in Romania, sa inteleg?
daca ma intorceam in Romania as fi fost unde oamenii sunt vii si societatea dementa. the golden apples are somewhere else :)
Mpaaai... si mai stai?
Of! Hai la Bruxel. Aici nu o fi societatea mai dementa dar macar e mai viu colorata :)
@Ada
Nu e asa simplu :). I would give a lot, like really a lot si as simti ca mi-am batut joc de timpul si de viata mea. Macar nu mai exclud in totalitatea varianta intoarcerii, la un moment dat, ceea ce e, oricum, un progres imens :).
@Crina
Da, stiu, asta ar fi solutia de compromis si nu ma mobilizez suficient intr-acolo. Inca :).
In tara asta nu mai este de trait dar unde?
Post a Comment
<< Home