fight the fog
Andrada a scris in seara asta un text usor nervos, intitulat Nu vreau sa plec din Romania. Am citit, mi-am dat cu parerea, mi-a raspuns si apoi mi-a lasat un mesaj care clarifica inca niste lucruri pe messenger. I-am raspuns. Am sters partea privata si am lasat ce am simtit nevoia sa impartasesc.
sahara penguin: era un urlet isteric de-al meu din seria - LASATI-MA FRATILOR IN PACE CU EMIGRAREA VOASTRA CU TOT
eu: bai, Romania chiar e un loc misto
eu: dureros de misto
eu: si de viu
eu: si de adevarat
eu: dar e greu sa mai vezi asta uneori
eu: eu cred ca cei mai multi oameni pleaca sa se limpezeasca
eu: sa-si aminteasca cum era cand li se punea un nod in gat
eu: cand urcau pe varful unui munte sau plonjau in marea neagra direct din cortul de pe plaja
eu: si cei mai multi reusesc sa gaseasca un sens si de capatul celuilalt al podului
eu: si la, scuze
eu: sunt o de-aia care nu mai vorbeste corect deja :))
eu: si de acolo, de LA capatul podului
eu: se uita foarte fericiti, in esenta, la locul lor de bastina
eu: pentru ca e tara lor
eu: asta nu trece niciodata
eu: vorbesc de parca ar fi o boala :)
eu: in fine
eu: am inceput sa scriu la conversatia asta
eu: fiindca tu nu esti online si nu raspunzi
eu: mai curand ca la un monolog
eu: asa ca o sa-mi permit sa pun bucata mea
eu: contextualizand dialogul
eu: pe blog
Si mai vreau sa adaug cate ceva. Uneori ti-e atat de cumplit de dor ca nu mai poti respira. Alteori te uiti la stradutele pe care treci cu masina si te gandesti ca esti de fapt in Brasov si o sa te intorci acasa curand. Sunt zile in care te uiti de jur imprejur si vezi numai straini preocupati aproape mereu de proceduri si aproape niciodata de rezultat. Si uneori asculti Corina Chiriac in sufragerie si canti sa o poftiti va rog frumos la masa mea cand va-ntalniti cu fericirea, strada sperantei la parter. Si iti vrei inapoi jobul ala innebunitor in egala masura in bine si in rau, ba nu, ba da, ba nu, ba da, bine, ba nu. Si te gandesti cine pune in Baraka, daca o fi loc la Green sau de ce mama naibii nu ti-ai dat seama ca anul asta e Festivalul Enescu.
But I wouldn't come back, not for anything in the world. Unless (later edit) this would happen.
posted by runbaby @ 9:22 PM
10 Comments:
Eu sunt la Damian Drăghici, Ileana Sărăroiu, Maria Tănase. La început, nu puteam asculta muzică românească, vedea fotografii din Braşov, Timişoara sau Bucureşti (oraşele mele) fără să plâng tare. Când auzeam că prietenii mei ies la crâşma mea preferată mi se punea un nod în gât şi-mi căutam automat un bilet de avion dus Bcn - Buc. Acum sunt bine, dar au trecut aproape doi ani. Dorul e acolo, bine mersi, sunt convinsă că nu va dispărea niciodată şi coabitez cu el.
Omul de afaceri spune ca schimbarea vine de la corporatii, credinciosul spune ca nu trebuie decat se credem, omul politic promite reforme si profesorul vede rezolvarea in educatie. De fapt trebuie sa se schimbe societatea, valorile in care oamenii au ajuns sa creada, dar este interesant sa vezi cum proiectam propria imagine asupra intregii lumi. Schimbarea prin corporatii mi se pare la fel de utopica precum celelalte dar e frumos ca se discuta despre asta si nu sunt doar reclame mari si colorate.
Corina Chiriac, deja? Pare a fi dorul mare, parca aud ca faceti Craciunul prin Romanica :))
Laur, mai citeste-l o data pe Adi Stanciu. El pomeneste tangential corporatiile in text, explicand ca ele pot impune intr-un individ o rigoare a muncii greu de obtinut in alte medii (si are dreptate), dar nu prin ele vede schimbarea posibila, ci prin leadership. Prin oameni care sa isi asume statutul de lideri si care sa conduca in spiritul unor valori umaniste orice, de la un butic la o tara.
Si in asta cred si eu si cred ca o
s-o dezvolt intr-un post separat, ca merita. Cum sa zic ca ma intorc in Romania cand or s-o schimbe corporatiile? Mi-e frica de lumea aia...
Cat despre Corina Chiriac, e mai curand un exercitiu nostalgic decat o expresie reala a dorului. De Craciun credeam ca am stabilit ca stam aici, nu :)?
Mai eu l-am citit a treia oara si tot asta inteleg:
"Ne trebuie un proces nedemocratic de schimbare și singurul existent și legitim este conducerea afacerilor. Lăsând exercițiile mele utopice de reformă politică deoparte, singura schimbare cu adevărat posibilă e schimbarea din interior, prin forța celor care conduc lumea de afaceri."
Persista un sentiment de neincredere cand aud despre cei care conduc lumea de afaceri. Poate e de vina experienta mea personala? Cine stie, poate vom asista in curand la o explozie de valori umaniste in randurile oamenilor de afaceri si profitul va fi sters cu buretele din capul listei de obiective corporatiste. Oricum, dl Stanciu se pricepe la marketing si strecoara elegant un link spre firma dansului. Tot e mai bine decat un banner! Sau poate nu.
Una peste alta, stiu o casa care ar fi perfecta pentru cel mai frumos Craciun! Undeva in Germania, aproape de granita cu Lxmg.
casa mea de angela similea :))
laur, chiar il stiu pe om, nu e (doar) un nene care se incapataneaza sa creada, utopic, in puterea de schimbare a capitalului (si cred ca putem admite si eu si tu ca daca e ceva extrem de profesionalizat si profitabil in tara, alea sunt marile companii). e un tip care face consultanta in dezvoltare organizationala si o face foarte bine. dar o sa scriu postul meu separat despre ce inseamna good leadership si cum m-a convins pe mine ca poate genera o schimbare de substanta. si eu n-am o problema ca oamenii sa faca profit cata vreme nu e o treaba lipsita de etica. dar asta-i alta discutie :)
Din punctul meu de vedere, etica corporatista este un concept de forma mai mult decat de continut. In absenta reglementarilor legale si a presiunii organizatiilor non-profit toata chestia mi se pare un praf in ochi, sau marketing, e acelasi lucru. Hei, ai vazut o persoana care sa isi iubeasca la fel de mult scepticismul ca mine? Dar cel mai bine discutam cand ne vedem despre chestia asta, amandoi avem multe de spus :) Asa ca ramane sa stabilim cand ne vedem! V-ar tenta un Bxl weekendul viitor?
Uite ca Wiki ma ajuta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Corporate_social_responsibility
CSR and questionable motives
Some critics believe that CSR programs are undertaken by companies such as British American Tobacco (BAT),the petroleum giant BP (well-known for its high-profile advertising campaigns on environmental aspects of its operations), and McDonald's (see below) to distract the public from ethical questions posed by their core operations. They argue that some corporations start CSR programs for the commercial benefit they enjoy through raising their reputation with the public or with government.
They suggest that corporations which exist solely to maximize profits are unable to advance the interests of society as a whole.
(la asta ma refeream cand vorbeam de profit, si nu ca imi displace cand cineva il obtine)
Another concern is when companies claim to promote CSR and be committed to Sustainable Development whilst simultaneously engaging in harmful business practices.
Critics concerned with corporate hypocrisy and insincerity generally suggest that better governmental and international regulation and enforcement, rather than voluntary measures, are necessary to ensure that companies behave in a socially responsible manner.
Dar astept postul tau despre lideri corporatisti oricum, poate si cateva exemple de companii si ai lor lideri exemplari in fapte, ce zici? :)
omule, lasa fixatia cu corporatiile, eu nu vorbesc de leadership corporatist :), vorbesc de leadearship in genere, de capacitatea unui om de a mobiliza pe altii sa-l urmeze. citeste, te rog, si comentariile la postul lui adi stanciu, mi se pare ca aduc clarificari pe care nu vreau sa le reiau aici.
cat despre csr, am coordonat cu manuta proprie proiecte de csr cu o componenta considerabila de imagine (a companiei care dadea banii), dar cu o halca si mai babana de good doing (towards the recipient community). si good doing dupa standardele mele, nu ale unei acrituri care face corporare PR :). nu-s toti mcdonalds sau bp :).
and how about amsterdam/maastricht next weekend :D? ne auzim pe mail.
Esenta articolului este refuzul unui leadership politic ca solutie pentru schimbare si promovarea celui corporatist, de unde si "schimbarea prin noi insine". Se vorbeste despre o solutie nedemocratica la un moment dat si de leaderi de companii care sa conduca aceasta miscare.
E ok ca avem puncte de vedere diferite, absolut ok, dar pretind ca stiu sa inteleg un articol si ca nu am eu anumite fixatii care m-ar impiedica sa inteleg ce spune cineva pe blog dupa ce a fost la prea multe cursuri de management si acum si-a deschis si afacerica lui de management si simuleaza entuziasm american.
Putem sa discutam alte chestii mult mai interesante si sa argumentam propria pozitie prin faptul ca celalalt nu ar intelege, dar nu articolasul asta. Asta-i treaba!
Ne auzim intr-adevar pe email.
Mi s-a infipt in iris asta:
Sunt zile in care te uiti de jur imprejur si vezi numai straini preocupati aproape mereu de proceduri si aproape niciodata de rezultat.
Atat timp cat nu o sa savuram procedura, n-o sa ajungem la niciun rezultat. Si, daca printr-o minune ajungem la un rezultat scurtcircuitand procedurile, n-o sa ne bucuram suficient de rezultat.
Cred ca asta-i un defect major al romanilor: viziunea rezultatului ii narcotizeaza in asa hal incat nu mai vad procedurile.
Eu vad viata ca pe o procedura. :)
dude, I hear you, si io mi-s proceduralista, ca daca eram doar cu rezultatele in vena, sedeam si acum in vechiul meu birou :). n-am o problema cu procedurile, au contraire, zic doar ca ele nu trebuie sa ne impiedice sa ne amintim ca au fost create pentru a ne conduce, in mod civilizat si organizat, catre un rezultat.
Post a Comment
<< Home