de-a baba oarba

de cand m-am mutat m-am ferit de strazi si de oameni mai abitir ca niciodata. m-am dus cu masina inclusiv pana la benzinaria de la colt, reducand orice contact la minim. am dormit pe o patura, invelita cu un sac de dormit, am evitat sa despachetez, n-am gatit. mi-am construit un cocon in care am stat inchisa ermetic, adulmecand banuitoare mediul nou.

bebe mirrored me or I mirrored her. sta de trei saptamani pe taburetul ei pe balcon si monitorizeaza strada cu ochii intredeschisi. ocazional pleaca prin imprejurimi, dar niciodata prea departe si niciodata prea mult.

am cumparat obiecte cu greu si niciodata tot ce trebuia deodata, din cele mai ridicole motive. primul drum la ikea l-am facut, in principal, ca sa imi iau asternuturi. m-am intors cu niste vase, tacamuri si pahare de vin. uitasem sa masor salteaua. mi-a luat trei saptamani sa ma duc iar si sa finalizez chestia cu asternuturile.

am dat un fel de petrecere de warm up la care am zis ca se vine la 8ish si, desi nu ma asteptam sa apara cineva inainte de 9, toata lumea a venit intre 8 si 8.10, a reminder that, Romanians as we will always be, traim in Luxemburg. la petrecere, care s-a terminat in jur de 10.30, a reminder that young as we will always pretend to be, we are not anymore, am pimpuit cutiile in care separ plasticul si sticla.







am continuat sa merg cu masina peste tot si sa dorm pe patura, ghemuita in sacul de dormit. am cumparat in fiecare zi cate o chestie pentru casa. cate o cana, refuz sa imi iau de la ikea. ibric electric de fiert apa, cea mai ieftina marca de la portughezi. bec pentru o lampa cu aer cheap care era in casa si pe care am reusit sa o transform intr-un lampadar demential punand peste abajur trei saluri - unul lila, unul portocaliu si unul albastru cu alb. am despachetat sau macar dus in boxa/garaj.

azi am reusit sa imi fac patul. imediat dupa m-am simtit ca o persoana. stiu ca nu are niciun sens, dar asa a fost. am iesit din casa si m-am dus pe jos pana la benzinaria de la colt. am calcat apasat si am privit cu atentie fiecare casa de pe strada mea. deasupra peretilor de stanca era senin si rece. la intoarcere am indreptat semnul cu welcome pe care il pazesc doua broscute si pe care l-am pus in fata copacului cu scara lui bebe. era intors si l-am sucit spre strada.

nu cred ca o sa pot sa simt vreodata luxemburgul. dar in seara asta mi-a fost putin acasa.