omuleti

Thursday, January 28, 2010

cum mi-am petrecut tableta

relatia mea cu computerele este cel putin rece - ele reprezinta un suport pentru comunicare. daca s-ar fi comunicat prin intermediul, sa zicem, unei pietre, as fi avut cu siguranta o piatra mai mare la birou si una mai mica si mai portabila acasa. gen. windows, pc, apple, linux, imac and so on sunt pentru mine doar vorbe de dansii inventate si mici diferente de aspect carcasa si ecran wise. nu am nicio tresarire de emotie la nu stiu ce tastatura, la un nou format de laptop, la pretty much nimic care are vreo legatura cu tehnologia. ma bucur ca exista, putin imi pasa in ce forma. restul e marketing si pentru asta exista visa, nu?

din aceasta perspectiva desigur condamnabila (mi-a spus-o atata lume ca incep s-o cred si eu) am asistat aseara la bizara reuniune a unui grup de apple dedicated fans, care urmareau cu sufletul la gura update-uri pe bloguri la fel de dedicate si site-uri care faceau livestreaming chinuit de la, in intelegerea mea, lansarea unui produs IT.

da, stiu cine e steve jobs si ce-a facut la viata lui (I think he is really unhappy, btw) si are toata aprecierea mea de om de comunicare. nu e putin lucru sa calareasca sute de mii de oameni internetul simultan doar ca sa afle ca ti-ai pus aceiasi blugi as always si ai mai dat drumul pe piata la o jucarie, care, din cate inteleg, nici macar nu e marea scofala asteptata.

revenind la evenimentul de aseara, a fost amuzant dintr-o perspectiva sociologica si, believe it or not, m-a scos dintr-o depresie neagra tare. pasiunea cu care se jelea faptul ca tableta nu are, de pilda, gps si fiorul cu care era intampinat un update de tipul "acum steve jobs se uita fix la mine si tine tableta in mana, omg!" au fost refreshing, amuzante si au condus la constatarea ca umanitatea imbraca atatea forme ca e pacat sa stai in depresie si s-o lasi sa treaca pe langa tine.

aici ar trebui sa vina concluzia wise, dar n-am niciuna. sau am formulat-o mai sus si nu m-am prins. eniuei, astept cu interes urmatorul eveniment de gen. who said technology cannot be fun?

Saturday, January 23, 2010

maneaua mea

Wednesday, January 13, 2010

ce-mi lipsesti tu mie, dulce Romanie

Asta e un post de dor si jale, so please bear with me. Ca sa-l fac si utilitar, o sa incerc sa trec in revista lucrurile bune pe care le avem si pe care, cliseul cel mai cel, but please bear with me :), le apreciem doar dupa ce plecam. So here it goes:

Cluburile, petrecerile, muzicile, oamenii. We so kick ass people, you have no idea. Aici iti tai venele pana gasesti un party decent. Bucurestiul concureaza linistit cu Berlin si Barcelona la capitolul de club coolness, doar ca aia au mai putini cocalari si 0 bodyguarzi agresivi. Aici se adauga si orele de deschidere, fireste, ca in urbea cea mai apropiata de mine sambata, la ora 2 noaptea, se trag obloanele la orice club. Cat despre petreceri in timpul saptamanii, aici inca nu s-a inventat conceptul.

Internetul, frate. Super viteza de upload si download, ieftin, instalat in doua zile de cand ai facut cererea. Aici am asteptat o luna sa mi-l puna, o saptamana sa mi-l porneasca dupa ce l-au pus! si se taraie ca melcul in vacanta. Plus abundenta de informatii despre orice, faptul ca ultima prapadenie de crasma are un site, ca sunt tot felul de site-uri de resurse pe orice tema imaginabila. La astia oha...

Taxiiiiiiiiiiiiiiiiiurileeee, oh viata mea, ce dor mi-e sa ma trantesc intr-un D'Artex/Prof/Meridian/ce-o fi el si sa traversez orasul cu 100 de mii. Hai 200, I don't care, tot e ieftin ca braga (apropo, a baut vreodata cineva braga? Daca da, cat a costat?). Aici taxiul este echivalentul sinuciderii financiare lente, iar in cazul meu, de naveta transfrontaliera de 25 de km, este out of the question. Nici nu cred ca ar accepta sa ma duca to begin with, e drept ca nici nu m-am riscat sa intreb de frica sa nu-mi spuna pretul.

Cosmetica. Baietii sa ne scuze. Nu eram eu cine stie ce clienta in delir a cabinetelor cosmetice, dar, de cate ori ma duceam, serviciile erau flawless. Si ieftine. Aici, ca sa obtin, de pilda, pedichiura de care am nevoie, trebuie sa ma duc la doctor, la pedichiura medicala. N-ar taia fetele astea un colt nici sa le pici cu ceara. Inspira incompetenta in my book.

Chestiile care se intampla repede. Orice. O programare la doctor, serviciile de tot felul etc. Chestiile care se intampla azi sau maine. Suni si se rezolva. There's no way in hell to get it here. Cel mai extrem exemplu pe care il am a fost ca am sunat in septembrie sa vad urgent un dermatolog si the best offer I got a fost o programare in noiembrie! M-am vindecat singura de ciuda...

Umorul. Da, frate. N-au. Nu inteleg. Se uita prin tine sau rad de complezenta, pentru ca asa i-au invatat la cursurile de comunicare interculturala. Ma cenzurez din greu la birou si pot sa zic cu jale ca nu mai tin minte cand a fost ultima oara cand am injurat la munca. Kill me, imi facea placere. C'est fini. Nu-s toti asa de varza, dar sunt incomparabil mai putini decat as vrea eu.

Then again...

Sunday, January 03, 2010

I wear my sunglasses at night

I have electric blue nails and navy black & white blouse. Red earrings and matching bracelet. I drink bitter water. I see laser lights and tin Jesus above the DJ deck. The church is cold yet so hot.

"You're so fucking cute, bitch" meets "Meet me in Paris". We go both ways.

We dance. We hug. Morning comes. We dance some more. We subway. We tea. We laugh. We sleep.

We love :).