omuleti

Sunday, March 28, 2010

what if?

I didn't care anymore about anything? M-as ridica si as pleca fara sa ma uit inapoi incotro vad cu ochii? Mi-as crea o alta identitate, de la 0, fara bagaj emotional, fara mother/food/self-image/self-control/self-abuse issues? Daca as renunta la toata stabilitatea, toata burghezia, toata siguranta, la tot? Could I do that? Could I even imagine myself doing that? Fara bani, fara casa, fara Internet, fara telefoane, fara laptop, fara job, fara sa stiu nimic decat ca, desi mi s-a parut random cand l-am ales, nick-ul meu para sa vina din strafunduri si sa ma impunga mereu intr-un colt al mintii? Mai poti sa faci asta, rezonabil, la 33 de ani sau esti doar un alt lamer care nu intelege cum merg lucrurile, de fapt? Iata cum musca burghezia cand o insulti - "rezonabil", "cum merg lucrurile" - sunt deja bine dresata... But what if I could still escape?

Sunday, March 21, 2010

this is you cat-tain speakin'

dis iz a highjack. I repeatz: hi, jack! no mind the spellin'. I took over dis blogz coz I no enjoyz all dis sorrow leitly.

mo'over, last night I bringz nice mouse indoors, she screamz and no likez. she makes mouse goez fur away.... mah mouse!

I goez out d'spite herz and do what I pleazez.

then I comez back and madez video for herz to xpress how feelz. feelz good!

Pisica Bebe, over & out!

Tuesday, March 16, 2010

almost one month

mi-e frig, frig, frig, Doamne, cat frig, frig pe strazile astora, in casele lor, in birourile lor, in fiecare cotlon unde incerc sa ma ascund cu o patura pe mine.

vreau sa scriu, dar nu am ce. ma consum in bucatele de wittiness cautat pe facebook, cat sa mai dau cool in ecuatie, macar acolo. must be young, fresh, marginal yet happy. must be positive. must endure. must go on. would like to die or at least sleep 1000 years.

demult, acum aproape 10 ani, o doctorita care mi se parea misto pentru ca nu stiam ce inseamna un doctor misto a incercat sa ma faca sa iau prozac. spunandu-mi ceva de genul "cred ca nu o sa poti fi niciodata linistita pe cont propriu". cu inima indoita din instict i-am urmat sfatul vreo saptamana. am simtit imediat cum pastila aia ma aplatizeaza, imi impinge obrajii intr-un rictus blandut si imi netezeste toate asperitatile. no more questions, no more dramas. no more life. m-am dus si i-am returnat restul de pastile si i-am spus ca prefer sa mor nefericita, dar constienta de mine.

zilele astea m-am gandit pentru prima oara in viata mea ca poate ar trebui sa iau prozac.