omuleti

Monday, September 29, 2008

wish me luck!

sa fie!

Friday, September 26, 2008

apocalipsa acum. pentru un pret modic.

Apocalipsa aduce o noua Biblie!

Intr-o lume condusa de haos si bani, in care omul simplu a uitat sa se mai bucure si sa traiasca fara griji...
Intr-un spatiu parca lasat in voia lupilor si a fiarelor economiei globale...
Intr-un timp care care atesta ca sfarsitu e aproape; in ultimii ani ai Apocalipsei...

Printre oameni alesi, dar inca netreziti... si mai ales pentru ei....

Apare cartea "AUTOBIOGRAFIE" semnata simplu dar neasteptat MESSIA IISUS HRISTOS!!!

E o NOUA BIBLIE ce iti arata CALEA, ADEVARUL si VIATA in modul cel mai deschis si limpede, cu mare prietenie si iubire de oameni!
Citeste si deschide-ti inima, alegand sa traiesti fericit si implinit in toate planurile!


Cartea se se poate comanda de pe site-ul autorului (asta m-a rupt) sau cumpara direct din librarii si standuri de carte.

Sa ai o zi luminoasa si o viata fericita!

PS. Daca din intamplare acest mesaj te-a deranjat, imi cer scuze si astept de la tine un semn pentru ca, pe viitor, sa nu se mai repete. Multumesc pentru intelegere.


Am primit-o pe mail de la test - fericire5674@hhru.com. Mai, ce sa-ti zic, nu numai ca nu m-ai deranjat (si, daca ai trimis acest mesaj de trei ori la rand, inteleg ca e doar pentru ca trei e cifra magica), dar insist sa imi scrii oricand mai apare ceva pe site-ul autorului si, neaparat, sa-mi dai add pe Facebook cand isi face cont. Pe messenger nu mai stau. Multumesc si eu.

Thursday, September 25, 2008

groove, baby

Am descoperit via prieteni bine informati o jucarie simpatica pentru ascultat muzica de pe net in sistem playlist (daca se doreste asta, fireste).

O cheama Grooveshark si e facuta pentru cetateni de o atehnicitate revoltatoare, such as myself :). Scrii ce vrei sa asculti, iti deschide lista, dai click, canta melodia. Ca la prosti. I love it. Nu vrea sa-mi fac cont, nu vrea sa stiu hastemele, n-are pop up-uri, nu ma face sa ma simt incapabila. Si poti sa tot dai add to queue si apoi sa sezi frumos in fund si sa-ti admiri stiinta de a face playlist-uri.

Downside: uneori trebuie sa cauti cantecul pe care-l vrei cu tot numele si cu artistul care-l presteaza. Adica, daca vrei, par example, sa asculti Cure - Love cats, nu e suficient sa tastezi Cure, pentru ca nu-l gasesti in lista pe care ti-o afiseaza, ci trebe' sa scrii tot. And some other times the tunes lag. Da' chiar si-asa...

N-am niciun dubiu ca platforma e mult mai desteapta si stie mai multe chestii decat relatez eu aici, doar ca mie imi scapa lucrurile acelea, data fiind atehnicitatea ante-mentionata. Oricum, recomand cu caldura :).

Sunday, September 21, 2008

a good laugh



(s)he makes ru paul look like a petty housewife :)

Saturday, September 20, 2008

'til death do us part

M-a miscat pana in adancul sufletului. Am simtit ceva mai puternic decat lacrima in ochi. Vreau sa scriu despre asta si nu am cuvinte. Nu cred ca exista. Sunt lucruri atat de simple pe care le poti spune si trebuie sa fie timpul perfect pentru ele. It doesn't have to be a happy one, though.

"Asteapta-ma", a scris pe coroana mortuara sotia lui Stefan Iordache.

Doamna, sa te binecuvanteze Cel de Sus pentru frumosul din tine. Si fie-ti asteptarea usoara.

Wednesday, September 17, 2008

Hope of deliverance

Azi am fost curier de ocazie, dat fiind faptul ca firma Cargus, nu-i dau numele ca sa nu-i fac publicitate, nu a reusit sa se miste in timp util. Gen ne-a tras-o :). Venea evenimentul peste noi, balamucul era asigurat, drept care am decis sa ne mobilizam cu mic cu mare si sa livram noi invitatiile.

Stiu pe cineva care se plange ca e luat drept comis-voiajor atunci cand se duce in locuri pe bicicleta. Eu ma gandesc ca e foarte tare sa fii luat drept curier; daca lumea se poarta ok cu tine in atari conditii, atunci stii ca oamenii sunt in regula. Cu cei pe care ii presupun importanti, toti sunt afabili by default.

Revenind, cu mine lumea a fost foarte draguta. In afara unui grup de trei adolescenti cu care m-am intersectat in dreptul parcului Herastrau si care au fost la limita tentativei de lovire, pentru ca li se parea de neconceput ca sunt pe bicicleta si am ochelari de soare (!) si care au reusit sa ma sperie cumplit. Nu la propriu, in sensul ala cred ca i-am speriat eu, pentru ca m-am intors la ei si le-am tinut o ditamai predica, dar la figurat, pentru ca m-am gandit indelung ce resorturi ii misca si ce-i face sa fie asa. Mai ales ca pareau din categoria "curatei". In fine.

Revenind din nou. M-am prins, cu ocazia asta, de ce nu ne ajung parte din invitatiile trimise cu alte ocazii prin curier. Daca nu-ti pasa cine le preia, la cine ajung, daca omul mai lucreaza acolo, daca trebuie dus plicul la alt sediu, in fine, 1000 de chestii de fine tuning, vorbit cu oamenii, pus intrebari, dat buna ziua si spus multumesc, daca toate astea te lasa rece si, imi imaginez, ii cam lasa :), trantesti plicul unde o fi si sanatate.

Mie mi-a placut la curierat si cred ca o sa mai fac asta si alta data. Dincolo de sentimentul placut ca am rezolvat o problema, m-am asigurat ca oamenii chiar primesc invitatiile, am petrecut cateva ore pe bicicleta in aer liber si m-am distrat cu cele cateva priviri usor compatimitoare ale oamenilor (citeste duduilor simandicoase) captivi in giganti de beton si sticla. They thought they were the lucky ones :).

Tuesday, September 16, 2008

pic, pic, pic

as fi vrut sa am galosi, fusta scrobita, guler inalt si moravuri pe masura.

sa port o umbrela mare de sub care sa privesc, calma, potopul.

sa duc in mainile inmanusate o punga de castane coapte si sa-mi sclipeasca discret brosa de ametist de la rever.

sa las in urma o adiere de lavanda.

sa merg la Capsa pentru socolate frantuzesti.

sa ma astepte cupeul sa ies de la Tante Agathe, unde am tinut companie matusilor care joaca bridge.

sa ma duca la National s-o vad pe Aristita si sa dau comanda in Elvetia pentru chisele cu blazon.

sa pasesc pe tocuri printre balti si sa privesc melancolica frunzele moarte din Cismigiu.

sa las o batista din dantela pe banca de piatra pe care n-am indraznit sa ma asez.

Wednesday, September 10, 2008

o poveste de dragoste

When there's a trap set up for you
In every corner of this town
And so you learn the only way to go is underground


asa incepe. cu vocea lui tom waits. cu privirea pierduta. cu incheieturile mainilor privite lung.

When there's a trap set up for you
In every corner of your room
And so you learn the only way to go is through the roof


asa continua. through the roof.

Ooohoohoooh through the roof, underground

And as we're crossing border after border
We realize that difference is none
It's underdogs who, and if you want it
You always have to make your own fun


and there's a girl. there's always a girl. girl interrupted :).

And as the upperdog leisurely sighing
The local cultures are dying and dying
The programmed robots are buying and buying
And a psycho load of freaks they are still trying trying


apar personaje. lumea se populeaza. lasati ciudatii sa se adune la mine. dam o bila? fugim? scapam?

Ooohoohoooh through the roof, underground

Watch it. Unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut. Toata coloana sonora e geniala. Eu ma inchin la piesa asta:

Wednesday, September 03, 2008

ce ma mai enerveaza

niciodata nu mi-a placut de patapievici, dar m-am simtit solidara cu scarba lui profunda (implicita, am presupus eu) dupa ce l-am vazut pe valentin stan de la sinteza zilei incheindu-si elucubratiile de acum vreo 2 saptamani cu urarea "auguri" adresata celui dintai.

cele 5 femei omorate de rude in Pakistan fiindca s-au casatorit dupa pofta inimii. intr-o lume care se pretinde agasata de feminism.

lipsa asta cumplita, sufocanta de timp si sentimentul perpetuu de culpa.

muierea asta doritoare de conducte si de ursi polari disparuti, care l-a propulsat pe Johnny Boy la 5 procente diferenta si care are mari sanse sa fie presedinta, daca nenea da coltul inoportun.

ceaiul care se raceste prea greu.

atacurile de panica.

lumea murind repede.

eu murind incet.

LE1: campania aia cu cumpara biscuiti / napolitane / iaurt cu fructe / alt produs inept, trimite ambalaje si poti castiga un ponei. Aia n-or sa investigheze unde se duce poneiul, ce fac oamenii cu el, nimic. It just makes me sad.

LE2 (and extremely annoying): unul dintre serialele vietii, Seinfeld, distrus de insertia aia cu Naumovici si inca unul care decodifica mioritic ce se intampla in episodul urmator. It's such a turnoff ca nici la telecomanda nu mai am energie sa ajung...