cantec de dragoste

de cate ori ma poarta drumurile prin satul meu nemtesc, ma trezesc cu lacrimile curgand pe obraji dincolo de controlul meu.

imi amintesc de soarele care apune rosu peste Moselle.

de boabele de zmeura pe care le furam prin gard dintr-o curte vecina.

de mirosul lemnului cand aduceam in casa busteni pentru foc.

de caldura sobei langa care adormeam ghemuita.

de vantul rece si taios care imi ingheta respiratia dimineata, pe pista de biciclete.

de ciresul pe care l-am strans in brate cand am plecat.

de ghioceii care se iteau in coltul gradinii, printre frunze uscate si petice de zapada, la sfarsitul lui februarie.

de pragul pe care am crezut ca o sa mor de durere in noaptea in care ai plecat.

de drumul care urca piezis spre caprioare.

de zidul prost varuit de care ma lipeam cand stateam in gradina si caruia i-am soptit acum doua luni, inainte sa plec, ca o sa fie mereu casa mea, oricine s-ar intampla sa locuiasca acolo.


de anthony hopkins, pe care lituanienii l-au spart cand s-au mutat.

de primul craciun.

de seara calda de primavara in care te-ai intors.

de liliacul alb, care inflorea mereu dupa cel violet.

de bulgarii de tarana intre care se cuibarea Bebe vara, cand ii era cald.

de tot ce-am simtit si am trait in casa mea draga.

si atunci conduc mai departe si imi spun: sa nu plangi in fata robotilor, Miruna.

la barza chioara ii face Steve Jobs cuib

de cand conduc masina am reusit sa-i trag vreo doua-trei zgarieturi superficiale pe bot, mainly din cauza culoarelor foarte inguste si intortocheate care coboara spre parcarile subterane de aici (cand eram la inceput cu condusul, biensur :D). acum o luna, un nene in spatele caruia eram oprita la semafor s-a decis nu numai sa dea inapoi in loc sa porneasca frumos in fata ca tot crestinul, ci si sa o faca fara sa se uite in vreuna dintre oglinzile retrovizoare.

drept urmare, cum ar spune Parazitii, m-a atins usor si a adaugat la colectia de zgarieturi de pe partea din fata a masinii. am facut noi hartogaraia, am sunat la compania lui de asigurari si aia au zis sa ma duc unde vreau si sa le trimit factura.

desi stau acum in luxemburg, sunt profund atasata de service-ul Honda din Trier, spre care am purces degraba sa rezolv cestiunea. eu, mai nemtoaica decat nemtii, le-am aratat alora exact care zgarieturi au fost cauzate de nenea, respectiv am precizat ca restul sunt din vina mea si sa le vopseasca doar pe cele dintai. azi m-au chemat la reparatie si, frate, au schimbat toata partea din fata a masinii. toa-ta! si cand am aparut eu sa iau masina, faceau poze cu bucata pe care o schimbasera pentru compania de asigurari. si au zis sa nu platesc si sa le las lor factura, ca o descurca ei cu asigurarile. si schönes Wochenende au zis sa am, ceea ce voi face!

deutschland + runbaby = <3