omuleti

Wednesday, September 15, 2010

Din curiozitate si ambitie psihica

Cine doreste desfiintarea "avaton-ului" ?

Desfiintarea "avaton-ului" este dorita de toti cei cu viata lumeasca, avand o minte axata pe turism secular si interese financiare. De asemenea, acest lucru este dorit de toti aceia care urasc sau dispretuiesc Biserica Ortodoxa de Rasarit, al carei Sfant Munte este "un varf de lance" in lupta cu duhurile lumii si cu diavolul, care lucreaza in chip viclean, spre piederea cat mai multora.

Muntele Athos

Desfiintarea "avaton-ului" este ceruta insistent de catre miscarile feministe, grupari de femei straine de dreapta credinta a Ortodoxiei si de orice cuviosie a vietii. Acestea isi cer dreptul de a vizita si de "a umbla" pe Sfantul Munte. Oare acesta sa fie singurul loc din lume pe care nu l-au "vizitat", spre a suferi de pe urma "avaton-ului?! Oare daca l-ar vizita si pe acesta, ar dobandi fericirea si odihna ?! Cate inselare cuprinde inima acestor femei. Niciodata nu vor avea pace, odihna si liniste.

Mai mult inca, nici una dintre feministe nu isi doresc sa intre in Athos, pentru binecuvantari si minuni, atata timp cat exista legaturi puternice aruncate asupra femeilor care ar indrazni sa se atinga de Munte, ci mai ales din curiozitate si ambitie psihica.


De aici. Luvly, ain't it, zise ea luand dreapta credinta si aruncand-o pe geam. Aceasta cazu si se sparse cu zgomot de Sfantul Munte.

Friday, September 03, 2010

Rapciune pe Moselle

Plec dimineata, inainte de 8. E intotdeauna cel putin racoare, uneori frig de-a binelea. Sunt dimineti limpezi, cu cer senin si aburi care se tarasc peste rau, ca o ceata laptoasa de suprafata. Sunt dimineti cu Infected Mushroom, Cure sau Trentemoller in urechi.


Merg pe bicicleta pe langa apa, pe pista care serpuieste printre copaci, tufe de mure si buruieni inalte. Trec podul peste Moselle si, odata cu asta, granita dintre Germania si Luxemburg. O iau prin centrul pietonal al micului orasel si leg bicicleta in fata la Centre Sportif et Culturel. Cobor spre statia de autobuz si, in cateva minute, sunt instalata comod pe scaun, cu cartea in brate:

"Every morning, before breakfast, and before I come here, your mother and I go to the guest room, the animals follow us, I thumb through the blank pages and gesture laughter, and gesture tears, if she asks why I'm laughing or crying about, I tap my finger on the page, and if she asks, "Why?" I press her hand against her heart, and then against my heart, or I touch her forefinger to the mirror, or touch it, quickly, against the hotplate, sometimes I wonder if she knows, I wonder in my Nothingness moments if she's testing me, if she types nonsense all day long, or if she types nothing at all, just to see what I'll do in response, she wants to know if I love her, that's all anyone wants from anyone else, not love itself but the knowledge that love is there, like new batteries in the flashlight in the emergency kit in the hall closet (...)"

I love Jonathan Safran Foer. And I love autumn.