fata la cearsaf

si iar e 7 dimineata si iar sunt treaza si iar e weekend. ma simt ca rotita pe care sistemul nici nu mai trebuie sa o inghionteasca: si-a invatat traseul si se invarte singura cu abnegatie. si cand nu e nevoie, ca sa nu-si piarda obisnuinta.

si iar e frig. si chiar daca sunt o rotita constiincioasa care s-a obisnuit (si) cu asta, tot sesizez in coltul mic al constiintei inca neadormite ca nu e in regula.

si iar ma uit in jur si ma gandesc: really? si chiar daca sunt o rotita constiincioasa care s-a obisnuit (si) cu frigul, simt nevoia unei digresiuni à la Boris Vian, poate un nufar sau alta planta care sa intepe undeva in coltul sus-pomenit de constiinta.

v-a placut aia cu Vian, nu? jucam o data "10 things I don't like about you" cu Toma si mi-a zis, printre altele: "vorbesti din carti ca sa se vada cat esti de culta". sunt doua posibilitati: e adevarat sau e replica de om care nu intelege cartile alea. sau ambele.

si chiar daca sunt o rotita constiincioasa, care s-a obisnuit (si) cu frigul, care se uita in jur si se gandeste: really? si care copiaza ideile lui Vian fiindca n-are altele mai bune, tot ma doare.

la carnaval, maastricht, la carnaval

little mister sunshine

ia ciuleandra la bataie

melon

spiderman

borsicka polka

mary poppins

walk like an egyptian

two become one

I am such a cliche

Stau acasa si ascult asta.


Asculta mai multe audio Muzica

o mica lipsa

mi-l doresc de cativa ani, dar cred ca este o solicitare nerezonabila intr-un domeniu lipsit de astfel de nuante, emotii si sentimente. cred ca e prea uman. si nu foarte hip. vorbesc despre emoticonul pentru zambet trist. vazut-ati asa ceva?

who am I?

strainatatea te baga in filme stranii (hence the name :), sau, cel putin, asupra mea are genul asta de efect. unul dintre ele este cel identitar. n-as spune ca provoaca cu adevarat o criza, dar apar semne de intrebare pe care e greu sa le ignor. stiam destul de bine cine era Miruna din Bucuresti. cu ce se ocupa, ce-o interesa, ce-o enerva (asta stiam cu totii, nu :))?), ce-o misca si ce-o tinea pe loc. par contre, cum frumos spun francezii, nu sunt foarte sigura ca stiu cine e tipa asta de aici.

evident, the core being nu se schimba nicaieri, o toapa cu blanuri pe ea, de pilda, o sa ma enerveze si in Bucuresti si in Luxemburg. dar sunt niste schimbari. nu mai pot sa traiesc in haita (sau nu intr-o haita atat de mare). nu mai am genul ala de libertate care ma facea sa ma trezesc intrebandu-ma destul de des la ce ora o sa ajung la birou si unde o sa ies dupa. nu mai sunt implicata in nimic interesant, inovator sau protestatar (chestii care, iarasi, ma defineau puternic inainte). nu mai ies (aproape) nicaieri. nu mai cunosc oameni. I don't feel challenged anymore.

poate fi si o chestie de varsta. am fentat-o suficient cat sa nu ma zbat prea tare daca ma ajunge din urma, in cele din urma... mi se spune ca am tras cel mai loz castigator: nu numai ca am plecat din Romania, dar am plecat cu o slujba sigura si platita ok pe viata. and not the worst one. o sa pot sa ma misc prin sistemul astora si, most likely, o sa ajung sa fac din nou comunicare, which I love. pot sa fac copii fara sa mai imi fac griji pentru viitor, nu-i asa? pot sa imbatranesc ferice, my ass will always be safe. pot chiar si sa vin in tara cat de des vreau.

then why the fuck am I so sad?