insomnie de dimineata

E aproape 6, stau ghemuita la gura sobei si ma uit pe geam la raul care a crescut aproape doi metri (cica azi si maine sunt prevazute "some overspillings", mda, engleza de Luxemburg). O pun pe Katie Melua sa cante in surdina, fac un filtru si ma gandesc. Ma gandesc la cat de stupide sunt insomniile mele matinale, cand nu mai pot sa dorm de la ora 5 si la 7 oricum trebuie sa ma trezesc. Iau o gura de ceai, simt cum o picatura aluneca si se prabuseste, vertiginos (in imaginatia mea), pe tastatura. Incremenesc asteptand ca laptopul sa se scurtcircuiteze si sa se inchida. Nu se intampla nimic. Ma uit: picatura de ceai a cazut impecabil exact pe mijlocul tastei ENTER. O pescuiesc cu varful degetului. Another almost disaster avoided.

Am impresia ca racesc. Ma gandesc ca de ce am zis pe Facebook power to the Wikileaks cand saptamana trecuta eram de parere ca oamenii aia exagereaza, ca nu e nevoie sa stim chiar totul despre orice. De fapt stiu, pentru ca l-au martirizat aiurea pe tipul ala si l-au inchis fiindca i s-a rupt prezervativul, wtf, ma gandesc ca astia nu stiu PR de criza si ca au inflamat-o actionand pompieristic bezmetic. Si ca atunci normal ca mi s-a parut tare ca niste pustani busesc site-urile maharilor care au refuzat sa dea o mana de ajutor underdogului si mie niciodata nu mi-au placut aia puternici care nu-si folosesc puterea si la un pic de haiducie. Mda.

Mai devreme am intors ultima fila a calendarului cu Audrey Hepburn. La decembrie e un cadru cu ea din Sabrina, unul dintre filmele mele preferate. Asta a fost primul calendar pe care l-am vrut in casa si pe care l-am adorat, dupa ani de zile cu diverse uratenii functionale (de-alea cu banda de plastic unde mutai un patratel rosu pe ziua urmatoare) sau, oroare, calendarul ortodox. Bine, nu erau la mine, dar le vedeam mereu in casa la ai mei si automat detestam ideea de calendar. Asta cu Audrey a fost o incantare - in fiecare luna aveam alta poza a ei, mare, alb negru, pe perete si niciodata, multumescu-ti Doamne, n-am stiut ce in ce zi sau in ce luna suntem. Doar stiam la un moment dat, cumva aprioric, ca trebuie sa intorc fila sa mai schimb poza.

Mda. Poate ar trebui sa incerc sa (mai) dorm.


Februarie

jarmania, te iubesc, ca ca tine nu gasesc

dupa cum am mai detaliat in acest jurnal, I find it kinda of a must sa ma dau cu bicla de la mine din sat, din Germania, pana in proxima localitate luxemburgheza de unde iau autobuzul spre munca. imi face bine la cap, la corp si, nu in ultimul rand, la buzunar. e, si cum a nins fo doua zile si s-a lasat un ger aspru, am umblat cu alte mijloace, dar azi dimineata n-am mai rabdat si m-am hotarat sa imi incerc norocul cu bicicleta.

problema cea mai mare pe care o anticipam consta in nametii si gheata pe care le si vedeam cu ochii mintii pe pista, punandu-mi mie piedica si silindu-ma sa ma intorc sa iau masina sau, eventual, sa merg pe jos pana in luxemburg. dar, cum ieri am vazut ceva omuleti drupo imprastiind cenusa si sare prin toate cotloanele satului, m-am gandit ca s-or fi milostivit si-or fi scapat un pumn de materie cenusie de-asta topitoare de zapezi si pe pista de biciclete.

nenica, nu vreti sa stiti cum arata pista. ba da, de fapt vreti :). luna, frate. lu-na! curata, uscata, toti nametii pusi frumos pe margine, arata ca in orice zi de iulie cand n-a mai plouat de doua saptamani. I was so omg, I love Gemany, ca nu mi-a mai pasat nici de frig, nici de vant (acum o ard girlie, ca in genere nu-mi pasa de ele cand ma dau cu bicla :) si am pedalat viguros pana la pod.

cum m-am suit pe pod, adica am trecut in Luxemburg, hopa, stai asa. am luat-o pe trotuar, ca e ingust drumul si nu vreau sa incurc masinile (chit ca ar sta in spatele meu cu 5 km pe ora fara sa zica nici pis), unde, ce sa vezi? no more germany, no more curatenie. duduia asfaltul de gheata intarita, balti si movilite de zapada murdara. am incetinit cat am putut, am si alunecat la un moment dat, in fine, am razbit injurand peste pod si m-am dus mai departe prin centrul pietonal, unde eram sigura ca fusese totul curatat. vezi, cum isi baga frantuzul coada (glumesc, Ada :), cum se duc naibii Ordnung & Disziplin...

bai, ii ador pe nemti, you guys rule forever and ever. Sie sind cool! Ja! Vielen Dank :)!