O restanta

Ionut, cel care face poze atat de faine ca ma lasa muta mai mereu si care scrie atat de rar pentru ce condei inzestrat este :), mi-a pasat acum aproape doua saptamani o leapsa pe care am vazut-o tarziu si la care raspund si mai tarziu. Stimabile, ca sa-l citez pe Jay Leno, eu am concurat mereu cu sanse bunicele la premiul pentru "the one who tried the hardest" (adica nu chiar premiul premiu, ci cel pentru bune intentii nematerializate). Zic, asadar, ca, daca m-am achitat de chestiune in cele din urma, e ca si cum as fi facut-o de indata. Without further inflorituri :), iata despre ce e vorba:

Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
Pick the 4th picture in that folder.
Explain the picture.
Tag 4 people to do the same.


The two somes of my threesome :)

Merge la Octavian, Cinty, Doru si Ada.

Gata :).

te uita cum ploua ianuarie

asa chinuit se misca anul asta sau doar eu il simt asa? parca e o lentoare paralizanta pretutindeni, ca o mahmureala prelungita, desi n-ai mai baut. mi-au trebuit inca doua saptamani dupa un concediu de aproape trei din care m-am intors racita ca sa ma autoconving sa ma apuc de treaba altfel decat la minima rezistenta. aproape imediat dupa aceea am racit din nou...

refuz sa ma uit la stiri / citesc ziare. e o conspiratie a panicii insidioase pe care inca reusesc sa o evit si stiu cat de repede m-ar prinde daca mi-as permite o scurta imersiune in falimente, inflatii, somaj, procente, predictii, pesimisme si opinii avizate. nu vreau sa stiu, parca totusi toti traiesc in continuare, dar ca molustele sau cum?

am crize scurte de optimism, dupa care ma uit afara si imi trece. ploaia in bucuresti este atat de coplesitor dezolanta, ca un zambet care dezvaluie cariile. azi-noapte am visat ca imi pierdeam toti dintii. pe net scrie ca e semn de nesiguranta, Dragos mi-a zis ca e simbolistica faptului ca nu mai vreau sa musc. ei bine, sunt nesigura despre asta :).

sunt o melodie trista, dar am auzit o vorba misto: never tell a whore she's a whore. mi-a placut.

am scris ca sa mai scriu si ca sa spun ca prima oara cand n-am avut de lucru si am abandonat politica "no news whatsoever", prima chestie care mi-a sarit in ochi pe hotnews a fost informatia ilustrata ca americanii bogati pescuiesc rechini nu stiu unde folosind pui de pisica pe post de momeala.

data viitoare cand o sa mai simt umanista o sa ma gandesc la asta. n-avem cum sa fim toti aceeasi specie, chiar n-avem cum.

da, stiu, se moare in Gaza si pe mine ma preocupa fleacurile.

post-traumatic stress disorder

Se cheama burn(out) after reading. Se cheama holbat in gol in ecran. Some simply call it normality. Se consuma in doze mici. Sau mari. Either way.

Primavara, primavara, cand mai vii la noi in tara?

I wanna be there and do that :).

sensation white

Dusseldorf, 2008/2009. Mi-a placut. Cred ca ma duc si la Amsterdam in vara.

retractez tot

ba, orice s-ar zice, romania e prea tare. would be a waste to miss that. enjoy :)!



via

eh

nu, nu mi-am facut un obicei din titlurile monosilabice, e doar o coincidenta. m-am uitat acum cateva zile din nou la discursul tinut de Obama dupa castigarea alegerilor din SUA. este uluitor de puternic, chiar daca stii ca e scris cu 5 luni inainte si rescris de nenumarate ori, ca are o agenda prin care trebuie sa treaca in asa fel incat sa se simta tot minoritarul bagat in seama, ca e cliseistic de hollywoodian sau hollywoodian de cliseistic, you name it. I'm a sucker for that speech si cred ca o sa ma uit la el ori de cate ori o sa am nevoie de o imbarbatare, un zambet sau un licar de speranta.

mi-am amintit cu amaraciune de una dintre frazele cheie din speech asistand luni la o scena penibiluta la boarding-ul in avionul spre Romania. in secunda in care avionul a fost legat la tubul ala cum i-o zice prin care se iese si se intra, toti romanii au tasnit de pe scaune in picioare si au dat fuga la coada cu tichetele in mana. a durat cinci minute sa se incheie manevra, inca 10 sa coboare pasagerii veniti de la Bucuresti, alte 10 sa se faca putina curatenie in avion si apoi s-a purces la imbarcare.

si da, e corecta supozitia ca nimeni de la coada nu s-a clintit estimp. au stat acolo toti ca niste vajnici nepoti ai babei Dochia, uniti in cuget, picioare batute pe loc si uitaturi crunte "ba, sa nu dea dracu' sa te bagi", sub privirile uimite si compatimitoare ale celor catorva straini si a celor inca si mai putini romani care stateau linistiti pe scaune asteptand sa se dea drumul la boarding. si eram in Germania, mi-e groaza sa-mi imaginez cum ar fi aratat coada daca eram in Spania sau Italia...

in caz ca ati uitat de unde am pornit, fraza cheie la cara m-am gandit cu un rictus amar while watching the show era: "Tonight we proved once more that the true strength of our nation comes not from the might of our arms or the scale of our wealth, but from the enduring power of our ideals: democracy, liberty, opportunity and unyielding hope.". in speta la the enduring power of our ideal: nimeni nu se baga inaintea mea, bai fraiere. vad marota asta peste tot: la boarding in avion, pe strazile din Bucuresti si pe soselele din toata tara, la cumparaturi, la talk-show-uri si in aproape toate comportamentele sociale care presupun interactiuni intre cel putin doi indivizi.

it just felt sad, that's all.

on a happier note, I had a great New Year's Eve party :). sa aveti un an senzational!

da

imi place cand ma trezesc din somn si zambesc. imi place cand sinapsele mele fac tumbe si afara e frig. imi place cand redescopar alcoolul. imi place sa ma simt vie cu rucsacul in spate si trenul in fata. imi place sa fug.

imi place cand dansez cu ochelarii de soare pe ochi, cand mananc inghetata si cand beau cafea fierbinte. cand citesc si ridic ochii de pe carte ca sa vad campuri verzi, casute colorate si slepuri pe Rin.

imi place cum incepe anul asta :).