unde-ai fost si ce-ai facut...

Da, dimineata mi le torn degeaba intr-un pahar cu apa (caution, future potential commenters, e o referinta non-profunda si non-intelectuala dintr-un cantec de hiphop), doar ca din cand in cand mai dau un mic raport. Donc, pe scurt, ce peripluri culturale am avut prin Benelux si cum le-am perceput:

1. Parov Stelar & Band, octombrie, Leuven. Loved every second of it, loved the lead singer, loved the music, loved the audience (Leuven e oras studentesc si au un public "romanesc" - adica alert si in contact cu artistul, mai mare dragul), loved the after party, looooveeeed it! Am scos poi-urile la un moment dat si au fost asa de simpatici copiii din jur, asa chef de joaca, pofta de vorba si interactiune zambitoare aveau ca mi-a ramas o bucatica din suflet in club cu ei :).

2. Random clubbing, random Saturday night, Luxemburg. Tati, avem noi (la Roumanie, c'est à dire) multe pete, dar si-o mare calitate: cluburi decente. Cluburi in care s-a auzit de muzici recente, sonorizare, lumini, unde se pun vizualuri meseriase, unde lumea e pe vibe si se imbraca misto. Aia cu inchisul la 2 noaptea nici n-o mai spun, pentru ca pe mine nu avea cum sa ma prinda 2 noaptea intr-un lant de localuri grupate toate intr-un perimetru de 1 km si care transmiteau un feeling nemijlocit de Costinesti/Tineretului/1998 sau pe-acolo. Trist. Ma intrebam ce ar fi zis aia care pareau mai conaisseuri pe acolo daca ar fi ajuns, intamplator, in timpul saptamanii, la Baraka intr-o seara de iulie. Probabil si-ar fi plantat cortul si nu s-ar mai fi dat dusi pana la Craciun :).

3. Massive Attack, octombrie, Esch sur Alzette. Mda, ce sa zic, nu m-am omorat. Martina Topley-Bird a ucis deschiderea asa cum ucizi o pasare cantatoare, dupa care ei pareau cam "la contract". Evident ca nu m-au atins deloc ecranele cu mesaje militante in luxemburgheza (da, chiar e o limba si chiar e vorbita :) si, per ansamblu, mi s-a parut mult mai misto ce s-a intamplat la Bucuresti (adica acelasi concert, dar mai cu suflet). M-am enervat ca au fumat toti francezii in sala, desi era interzis, si nici macar jointuri, decat tigari, like wtf... S-au aprins si alea, dar pe final, a fost greu pana s-a riscat primul...:). Mda.

4. Lulu, piesa jucata de teatrul din Sibiu, regia lui Purcarete, noiembrie, Esch sur Alzette. Of. Cu ce drag m-am dus. Topaiam de-a dreptul. Teatrul din Sibiu, rispect, i-am vazut cu Othello regizat de Andrii Zholdak (I love you, you are my theater hero!), Purcarete, n'est-ce pas?, piesa in limba romana, toate premisele sa fie bine. Si, normal, ca Murphy n-a trait degeaba, n-a fost, fir-ar sa fie! Urlete, nuditate stridenta si nenecesara, burti (a durat aproape 4 ore si se putea termina lejer dupa 2), tema perimata (femeile sunt curve, viata la fel, cam asta ar fi rezumatul), sentiment general de "ce naiba' n-am stat eu acasa?". Of.

Am ratat asa: Archive & Diana Krall (nu m-am mobilizat la timp cu biletele), Bat for Lashes (depresie, frig, n-am mai iesit, I know, shame on me!) si ceva festivaluri locale la care mi-a fost lene sa ma duc. Vanez aprig Filarmonica locala, ma gandesc sa dau o sansa orasului Trier in terms of clubbing si mai vreau la petreceri in Leuven. Et vous, ça va bien?

Later edit: just to be on the safe side, acum ca am vizitatori noi si mai curand circumspecti vizavi de capacitatea mea de a scrie/gandi articulat: "decat tigari" era o ironie...

this is home...

enraged

Am 1001 chestii de spus despre povestea copiata mai jos (intreg contextul discutiei se gaseste aici), dar imi dau seama ca orice comentariu e de prisos. Un singur lucru voi a sti: de ce merg bani publici catre o institutie al carei obscurantism e la nivelul Evului Mediu?

Poate participa mama la botezul copilului ei?
Aceiasi intrebare i-am dat-o si Duhovnicului meu va redau mai jos raspunsul Dlui

Referitor la botez este de absolută necesitate cercetarea Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a primi un răspuns clar.
"De va naşte femeia, şi pruncul este în primejdie (de moarte), după trei sau cinci zile, să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curată să-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul, unde este pruncul, şi în general, nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi după patruzeci de zile şi va primi de la preot rugăciunea" Canonul Sf. Nichifor 38.
Ce deducem din acest canon?
1. Dacă copilul a primit botezul, reiese că el sa curăţit, este curat de toate păcatele sale. Iar mama nu este curată, pentru curăţirea obişnuită pe care o are orice femeie după naştere;
2. Mama nu are dreptul, în perioada de necurăţenie nici să se atingă, nici măcar să intre în camera în care se află pruncul;
3. Până nu primeşte rugăciunea de la preot, ea se consideră necurată, deci nevrednică de a intra în biserică, dar şi a se atinge de copilul botezat;
4. După obiceiul Bisericii Ortodoxe, rugăciunea este corect de a fi citită numai după ce sa încheiat perioada de curăţenie şi copilul a fost botezat;
5. Deci nici de cum nu poate intra mama în biserică, neavând rugăciunea săvârşită şi perioada de curăţenie încheiată;
6. Mai mult ca atât, Biserica interzice prin Sfintele Canoane ca la botez să participe soţ şi soţie. De ce? Pentru că ei devin cumătri între ei, părinţi spirituali ai aceluiaşi copil, cu alte cuvinte, frate şi soră. Canonul zice despre preoţi: "De nu va fi alt preot, singur, preotul sa-şi boteze pruncul său, iar el, sa-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pruncului, pentru că s-au facut între dinşii cumătri" - Trebnic, 102. Chiar dacă preotul se face primitor al copilului său, el devine un alt grad de rubedenie cu mama copilului, cel spiritual. Tot aşa şi cei doi părinţi, care participă la botez.
7. Aşadar, există 2 motive pentru care mama nu are voie să stea în biserică în momentul săvârşirii Botezului, adică necurăţenia, sau lipsa de rugăciune, pe care Biserica o săvârşeşte la sfârşitul botezului şi pericolul de a deveni fraţi duhovniceşti cu soţul, prin participarea ambilor la botezului copilului lor.

De fapt, ma mai roade o curiozitate: de ce oameni care n-ar gandi si n-ar face niciodata lucrurile de mai sus, isi boteaza copiii? 'Cause there are plenty out there...

ne meritam soarta

asta e logo-ul uniunii studentilor din romania. noapte buna...

later edit: dragi studenti, cand vi se mai par cool simboluri comuniste precum stema cu secera, cititi interviul asta.

crapa-mi-ar capul ala prost

vineri am primit un mail de la una dintre tipografiile cu care lucram, mail destul de cacacios redactat, de altfel (in terms of harshness towards the recipient), care ma informa ca am gresit un deviz estimativ. cum ar veni, le-am cerut alora de voiau o publicatie mai putini bani decat facea, aia deja semnasera ca dau cat le-am zis eu si acum trebuia sa ma fac de cacat si sa ma duc iar la ei cu "sarumana, am gresit".

desi nu era o suma neaparat mare si desi aici cultura greselilor e extrem de permisiva, mai ales in ceea ce priveste incepatorii, mandea a luat-o razna. m-am holbat un pic nauca pe devizul meu si pe factura tipografiei, n-am inteles mare lucru, dar am decis, oricum, ca au dreptate (clar, nu?) si am inceput sa derulez scenarii apocaliptice.

fiind vineri dupa amiaza toti colegii mei spalasera, fireste, putina, asa ca nu aveam cu cine sa ma sfatuiesc. am chibitat vreo doua ore cu ochii in lacrimi, mi-am administrat bocanci figurativi in gura si m-am tarat acasa. am continuat procesul antementionat pe parcursul intregului weekend, in ciuda sfaturilor de bun simt primite din toate partile. cand mi-era rusine sa mai zic ce proasta si incompetenta sunt eu, ma prefaceam ca vorbesc lejer despre ce se vorbea in jur si in cap crosetam cu incapatanare la concluzia implacabila ca sunt basket material, cel putin pe acest job.

to make it worse, am avut luni liber, asa ca am avut mai mult timp la dispozitie sa ma gandesc la toate aceste lucruri minunate. azi am venit la birou hotarata sa imi asum greseala, sa mai spun o data la toata lumea "sunt proasta, dar va rog nu ma trimiteti inapoi sa mor de gripa porcina in pat cu un pacient care asculta manele pe telefon" si, eventual, sa-mi fac sepuku sau ce se cere in astfel de ocazii.

studiind calm si cu o colega experimentata langa mine, am descoperit ca gresisera aia. le-am scris si au confirmat ca e cum zic eu (si nu si-au cerut scuze, mama lor de nemernici). bai, cum sa fac sa am putin, doar putin, mai multa incredere in mine?