stating the obvious

via

Leapsa overdue

Ma streseaza lepsile (sper ca asta e pluralul corect, dar poate nu; later edit - nu, e lepsele) de sorginte intelectuala, pentru ca simt plutind asupra mea un imperativ de coolness pe care am impresia neabatuta ca il ratez. Dar am un respect prea mare pentru Xenu, desi sunt deja intimidata de raspunsurile ei, ca sa nu onorez leapsa. So there:

Cate carti ai citit pana acum in 2010?
Imi vine sa raspund 25, ma tem ca au fost vreo 10-15, de fapt. Jenant.

Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
Fictiune in proportie de 90%.

Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
Barbati in proportie de 90%. (note to self: why?)

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Fara doar si poate, Ploaia inainte sa cada, Jonathan Coe.

Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Apa pentru elefanti, Sara Gruen

Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Plansul lui Nietzche, Irvin D. Yalom. Si nici nu inteleg de ce, ca imi dau seama ca e misto. Dar am abandonat-o de vreo 4 ori pana acum.

Care e cea mai veche carte citită?
Pfff. No clue, really. In sensul de cand a fost scrisa sau fizic cea mai veche pe care am tinut-o in mana? Daca se pun si recitiri la socoteala, as zice ca se incadreaza la ambele criterii Jeeves intra in actiune, P. G. Wodehouse, editia din 1971 de la Universul.

Dar cea mai nouă?
Superfreakonomics: Global Cooling, Patriotic Prostitutes, and Why Suicide Bombers Should Buy Life Insurance, Steven D. Levitt, Stephen J. Dubner (publicata in 2009)

Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Cel mai lung e asta de mai sus. Cel mai scurt: Cea care alina, Ana Gavalda

Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Ultima din trilogia lui Stig Larsson, respectiv habar n-am. Cred ca una dintre nuvelele lui Sedaris, dar mi-e lene sa ma duc in casa sa imi amintesc exact cum se chema.

Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
Vreo doua imprumutate, parca. Biblioteci n-am mai frecventat de ceva timp.

Câte cărți citite sunt traduceri?
Some 50/50.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Philip Roth.

Ai recitit vreo carte?
Nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Rosamond din Ploaia inainte sa cada.

Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
Nu stiu, nu cartografiez lectura in felul asta. Tarile livresti sunt spatii de dincolo de geografie pentru mine, nu mi se pare ca au vreo legatura cu entitatile administrative la care ne raportam in viata reala.

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
Outliers, Malcolm Gladwell

Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Imi plac tipii astia cu Superfreakonomics.

E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
The Consolations of Philosophy, Alain de Botton.

Mi se pare natural sa preia natural born reader :).

Vrei trafic? Ia trafic!

Am primit un comentariu care spunea doar "vax" la ultimul meu post. M-am enervat, pentru ca ma enerveaza reactiile monosilabice (daca ai ceva de spus, fie si de rau, dezvolta, lasa-ma sa vad un predicat, ceva care denota capacitatea de a argumenta etc.) si am dat o replica taioasa. Mi-a trecut prin minte un "don't feed the troll", dar o scurta vizita pe blogul de la care venea comentariul m-a facut sa exclud posibilitatea. Persoana pare binisor zguduita mental (hey, I am not throwing the stone, si eu sunt, doar ca pe alte coordonate), dar nu genul de analfabet manelist care agrega informatii de pe site-uri de stiri, da linkuri de pe youtube si lasa comentarii menite sa ii creeze un trafic artificial. As fi lasat povestea in acest stadiu, dar am nimerit intamplator pe alt blog unde aceeasi persoana lasase comentariul "blah, blah, blah". Ok, I got the idea now. Si stii ceva? Daca asta vrei tu, de ce sa nu primesti? After all, sunt sigura ca esti super misto si ai chestii de spus (am vazut ca o arzi pe genul deep, depressed and cultured, just what the world needs, in alte cuvinte). Vizitati-o, deci, pe tanara psihanaliza pe canapea. Pentru ca merita.

Later edit: Imi cer scuze pentru oroarea aia cu "lasa-ma sa vad", imi mai scapa de-astea cand ma grabesc. O sa scriu o data un post despre cat de usor se insinueaza calchierile dupa engleza in romana dupa o sedere lunga in strainatate.

Constatare la fata locului

In vara lui 1990 aveam 13 ani. Mersesem cu tata de cateva ori in Piata Universitatii si nu intelesesem mare lucru. Simteam o atractie difuza fata de aerul rebel pe care il degajau locul si intamplarile de acolo, dar stiam de la mama ca Iliescu e un tip misto. Iar Petre Roman era clar cel mai bun vorbitor roman de franceza pe care il auzisem vreodata. Si eram educata intr-un mediu in care contau astfel de detalii. Primisem de la scoala poze mari, lucioase, colorate cu amandoi si cu autografele lor.

Pe 13 iunie 1990 tata m-a sunat de dimineata si mi-a spus sa nu ies sub nicio forma din casa, pentru ca se intamplau niste incidente la Universitate. Fireste, in 20 de minute eram in mijlocul pietei. Privind inapoi, experienta mi se pare inca ireala, pentru ca am asistat live la niste atrocitati care, vazute acum, m-ar traumatiza pe viata. Atunci priveam muta si fara sa simt nimic. Nici frica, nici oroare, nici compasiune si nici macar o zgaltaiala in instinctul de auto-conservare. M-am plimbat back and forth intre statui si Piata Rosetti, printre mineri care bateau oameni la gramada, fumigene, isterie si camioane care carau ortaci aplaudati de gospodine surescitate. Dupa vreo ora m-am decis sa ma duc acasa.

In continuare nu simteam nimic. Am intrat la mine in camera si am dat peste pozele lui Iliescu si lui Petre Roman pe birou. Zambeau de sub autografe. Le-am luat, m-am uitat lung la ele, le-am rupt foarte calma si le-am aruncat la gunoi. A fost un instinct dincolo de orice intelegere rationala a situatiei (nu intelegeam absolut nimic atunci), dar ceva din mine a reconciliat tot ce vazusem pe strazi cu acest gest. Odata cu pozele rupte, imi dau seama retrospectiv, am aruncat la gunoi si orice urma de iluzie vizavi de oamenii aia, de toti cei care le erau alaturi si de tot ce reprezentau ei. Daca asta ar fi un roman, as putea pretinde ca in ziua aia am renuntat si la iluzia ca as putea trai vreodata fericita in Romania.

Inca nu stiu cu adevarat ce s-a intamplat pe 13-15 iunie 1990. Dureros de putina lumea stie. De aceea ma bucur enorm ca Simina, alaturi de Andrei Lascu, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc si Fundatia Konrad Adenauer organizeaza "Constatare la fata locului", o expozitie care "propune bucurestenilor un exercitiu de memorie asupra evenimentelor traumatice din zilele de 13-15 iunie 1990".

Citez din comunicatul organizatorilor:

Acum 20 de ani, Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat organizate de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mii de mineri veniţi în capitală din Valea Jiului au bătut, arestat, violat şi jefuit sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului, romi, simpli trecători. Autorităţile au recunoscut existenţa a şase morţi. O bună parte din cei arestaţi au fost eliberaţi abia peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.

Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi. Memoria acelor zile este compusă din imagini, cuvinte şi conturul unor morţi pentru care nimeni n-a fost găsit vinovat. Această expoziţie nu vă propune o naraţiune coerentă, ci doar un inventar al memoriei traumatice legate de mineriade.

Vernisajul are loc maine, 12 iunie, la orele 19:00, in pasajul Universitatii. Si va fi urmat de vizionarea proiectului de cercetare si performare a istoriei recente, "Capete Infierbantate, de la ora 20.00, la Facultatea de Arhitectura. Sunt mandra sa spun ca si in acest proiect este implicata o prietena - Cinty.

Simina a trimis, alaturi de invitatia la expozitie, si cateva poze din acele zile. Pe mine m-au zguduit cel mai mult astea doua:

Foto: Andrei Iliescu

Foto: Ilie Bumbac

As fi vrut sa fiu in Bucuresti maine seara.

Ein wenig Hilfe, bitte

Se dau urmatoarele personaje:

1. Pisica Bebe, degraba varsatoarie de sange soricesc si specializata in vanatori nocturne.
Exhibit A

2. Stapana Runbaby, degraba ingrozita de orice rozatoare minuscula, in special cele aduse vii in casa de catre sus pomenita Pisica Bebe, respectiv cele gasite sub forma de cadavru in gradina, dimineata, prin grija aceleiasi Pisici, ati ghicit, Bebe. Stapana Runbaby de asemenea admonestata pentru atitudinea ei in ambele situatii and even called names such as: "Nu ti se pare ca asta este o conditionare de gen de tipul: fetelor le e frica de soareci?
Exhibit B

Se da urmatoarea situatie:

Stapana Runbaby iese in gradina, afara este neveresomil de senin, de verde si de cald, canta pasarile etc. (vezi Walt Disney, Snow White, animated film, 1937). In iarba, o alta victima a stiti deja cui. Runbaby da s-o ia la sanatoasa, dar eul ei feminist si conditionarea desenelor animate Walt Disney care o predispune la peisaje idilice nealterate se opun. Runbaby decide sa isi faca rost de un servetel, sa apuce soarecele de coada si sa il azvarle pe malul raului, asa cum a vazut ca procedeaza altii. Dupa o fireasca negociere intre cele doua euri, Runbaby apuca soarecele cu servetul si zoreste spre gardul gradinii, coplesita de un val necontrolat de "ew, ew, ew". Tinteste, lanseaza si nimereste in...varful tufei de liliac din gradina. Now she can only see the mouse, not also reach it.

Se cere:

Ce ar trebui sa faca Runbaby?

and then the rabbit told Alice

hey, where did you put those diamonds, blondie? Alice turned and grabbed a handful of cherries. would rubies do, Mr. Alphonse? she asked with a rather teasing smile. the rabbit sighed. they never have, my darling.

Alice ran deeper into the woods. Cipi, that Giant Midget, saw her passing by his tree and figured he would never have to get used to not living next door to Alice. then the purple owl flew over the cuckoo's nest and dropped a pearl in Alice's lap. I've been dreaming for this ice cream since the dawn of the world, Alice said. The owl knew. Owls always do and the cheshire cat is not black at night.

Alice took the pearl and brought it to Mr. Alphonse. how about ice cream? she asked. I'd rather have cake and tea, he said. bad bunny, she replied.

mah kind of porn