germania profunda

m-am trezit azi dimineata pe la 9 fara un sfert si am coborat nauca la bucatarie. dupa ce am sarit abil in ultimul moment peste un fragment de limax, adus probabil de Bebe in blana si cazut pe trepte in dumul meu, consideram ca am atins the pick of my day already, cand incepe sa bazaie o masina de tuns iarba. acum, e drept ca eram treaza, dar vecinii trebuie educati de timpuriu, caci, dupa cum zice vorba din strabuni: cum ii cresti, asa ii ai. asa ca ies valvartej, ma reped in gradina vecinului si incep sa vociferez: sir, sir, excuse me, hello, yes, hey, please, it's Saturday and it's just nine AM, could you please do this later?

nenea burtos de vreo 60 de ani, cu cizme de cauciuc si in salopeta albastra, cu ochelari si palarie pe cap se uita ganditor la mine si nu zice nimic. eu reiau: hello, morgen, saturday, 9 am, please do this later, thank you.

nenea continua sa ma masoare circumspect. pana la urma se uita cam sovaielnic la ceasul de la mana si zice in nemteste ceva care suna asa "inainiahre" cu intonatie interogativa. eu imi traduc ca intreaba "intr-o ora?" si zic ja, dupa care o zbughesc inapoi in casa.

sar peste limax meditand daca sa pun un borcan deasupra in caz ca se misca pana se trezeste cineva care sa-l evacueze si ma uit la ceasul din bucatarie. este 8.59. la fix 9.59 aud in gradina din spate bazaitul masinii de tuns iarba :).

later edit: am constatat ca toata operatia de tuns iarba a durat mai putin de 5 minute, ceea ce mi-a oferit o explicatie pentru sovaiala vecinului meu: ar fi vrut sa-mi spuna ca dureaza putin. dar, fiindca nu putea, a preferat sa se opreasca o ora decat sa continue atunci cateva minute. I'm like wow :).

dor de frumos

dor de oameni preocupati in mod egal de buburuze, limonada, forma norilor pe cer, standarde duble, scriitura si scriitori, muzica si pisici. dor de oameni veseli, pozitivi, sereni, neintunecati. dor de oameni carora nu le pasa de morti sau scandaluri sordide. dor de detasare, reverenta si umor. dor de bicicleta. dor de dimineti lenese. dor de miros de lemn, paine proaspata si flori de tei. dor de o gluma cu adevarat buna. dor de joaca. dor de mare(a neagra). dor de blandete. dor de zambet fara motiv.

dark lady

Stau pe trepte in gradina si e soare fierbinte afara. Raul curge lenes si vantul misca florile si frunzele ciresului. E vineri dupa amiaza si e vara. Astept oameni din Romania si ma bucur in asteptare. Intru la humansi after all pe blog si dau peste relatarea domnului de la concertul Slayer si Metallica. Si ma dedulcesc sa ma uit la clipul asta de mai jos.



Si melodia ma poarta inapoi si ma uit la mine de 16 ani, intr-o curte fierbinte sub un soare de vara, la Costinesti. Ascult Metallica cu devotiune, dau din cap cu furie la fiecare solo rapid de chitara. Port bocanci pe plaja si tanjesc la o geaca de motor (avea sa vie de-abia peste doi ani :). Am parul vopsit negru si imi vopsesc buzele cu dermatograf negru. Merg in rockoteca in sat, stau pe sicrie, beau cu adolescenti introvertiti si cinici (ca si mine, desigur :), sunt tarata ocazional in Ring (si eu cer sa fie macar Tineretului) de prietenele regular cu care impart casa. Fumez Kim mentolat, Cioran e zeul meu suprem, pretind ca am citit mai multa filosofie decat am facut-o cu adevarat. Mi-e frica de oameni (some things never change, do they? :), dar ii infrunt cu buzele stranse. I am already a freak and yes, some things never change. Ascult Sanitarium si simt toata suferinta lumii pe umerii mei :). Am inele cu capete de mort luate de la Romana si merg la concerte dubioase la Polivalenta, unde bataia este la ordinea zilei. Violenta este atat de naturala in jurul meu (remarc asta postum*, in timp ce scriu) ca este natural si pentru mine sa o practic. Ma uit la mine de peste ani, in timp ce oamenii din Bucurestiul lui 2010 urla "Hold my breath as I wish for death".

Ma trezeste Bebe care a venit mieunand pe mal. Vine spre mine cu coada in sus, prin soare, si ma inmoi toata 'cause she is so beautiful and I love her so much. Si de-abia s-a vindecat dupa ce a zacut bolnava. Ridic privirea in soare si imi vad rochia mov si esarfa albastru cu lila de pe cap reflectate in ecranul laptopului. E vineri dupa amiaza, sunt in Germania, astept oameni din Romania si ma bucur in asteptare. Raul curge lenes si vantul aproape s-a oprit. Soarele arde, but I don't mind.

*Din ciclul iata cum uitam romana fara sa ne dam seama: nici n-as fi vazut daca nu mi se atragea atentia ca acolo trebuia sa zic "post-factum" si nu (hilarious!) "postum". Sa zicem speram ca a fost o deviere cauzata de tematica...

teh drunken sms

Onorata scoala luxemburgheza doreste sa se achite cu intarziere de sarcina addendumului la stufosul si bine documentatul Indreptar catre frcr", redactat de distinsa Xenu" si colaboratorii sai de inalta tinuta academica. Ne referim, fireste, in acesta lucrare, la necesarele si dezirabilele completari la capitolul "Despre esemes", din care lipseste, in prezent si in mod regretabil, nota de subsol cuvenita esemesului beat.

Drunken esemeses sunt arma de capatai a fetelor (si baietilor, de ce nu?) care nu reusesc sa exprime stari variind de la simpatie indecisa la ura crancena de 5 dimineata prin viu grai sau, mai curajos, pe Facebook*. Sunt eminamente mesaje nocturne/ultra-matinale, grafia poate suferi din motive lesne de inteles, iar abuzul de emoticoane este posibil. Nu sunt rare cazurile cand sunt urmate de asa numitul "esemes de follow-up", care se imparte, la randul sau, in doua categorii:

a) Pacifist post-factum (ex: "Scuze, am cam baut")
b) Voi merge oriunde, dar numai inainte apud Johnny Walker (the drink) (ex: "Si sa nu-ti imaginezi ca mai vreau sa te vad"). Acest esemes mai este uneori cunoscut sub numele de "Imi pare putin rau si mi-e si cam frica de ce-am zis inainte, dar ma tin tare".

Posibilele consecinte ale transmiterii de drunken esemeses variaza intr-o paleta prea larga pentru a o putea aborda exhaustiv in prezenta lucrare, dar constanta certa a tuturor este stanjeneala cel putin unilaterala. Totusi, anumite efecte benefice observate de-a lungul timpului ne fac sa recomandam utilizarea ocazionala si prudenta a acestui instrument de comunicare in, desigur, the pursuit of frcr. In Prosecco veritas!

*Atrag atentia scolii de la Bucuresti ca doresc o convocare de urgenta a grupului de lucru dedicat sub-capitolului "Ti-am scris pe wall si apoi am sters pretextand ca eram rupt(a)".