eterna si fascinanta

am fost azi la marriott la o conferinta si m-am dus la un moment dat la toaleta. dupa ce m-am spalat pe maini, m-am sters cu o bucata de hartie si am inceput sa caut un cos in care s-o arunc, intrucat nu era vizibil niciunul. at some point mi-a atras atentia un ceva ce parea a fi un taburet de lemn cu perna de piele, dar, in extremis, putea trece si drept un cos de gunoi cu un capac mai simandicos. am ridicat circumspecta perna - teoria initiala era corecta, era doar un taburet - ca sa vad mai multe hartii ca cea pe care o tineam eu in mana motolite confortabil dedesubt. am lasat perna la loc, m-am mai uitat 10 secunde in jur si am reusit sa identific cosul real, pitit strategic (doar o gaura se vedea) sub chiuvete. deci nu-mi vine sa cred cate hartii erau sub perna aia...:))

miercuri

l-am ratat pe cel cu freelancerii (credeam eu), in fapt cu industriile creative (am aflat ulterior) din motive de depresie, ma duc la cel cu viziunea, poate ma loveste vreo epifanie. pai ne vedem p'acolo gen.

lovely

Inteleg si salut statutul Andradei, de mama a povestilor cu taximetristi, sarumana, ma scuzati, zic si eu una mica subsumata domeniului, dar dumneavoastra sunteti si ramaneti sefa :).

Pe repede inainte (sau inapoi, depinde cum privesti), am luat aseara un taxi D'Artex sa ma duca acasa. Sofer tanar, vorbea la mobil cand m-am urcat in masina si asculta manele, dar, important, la volum mic. Suficient de decent cat sa nu execut obisnuita manevra si-am-sa-va-rog-sa-oprim-muzica, asezonata cu o privire si o voce care spun ca nu ai alta optiune. Dar, apreciind volumul, mi-am tinut gura. Mi-au scapat doar vreo doua scantei din ochi, pe care domnul le-a vazut (cred) in retrovizoare si la al treilea semafor trecuse deja, din proprie initiativa, pe radio.

Restul calatoriei a decurs linistit. Mi s-a parut ca-l vad studiindu-ma in oglinda o data sau de doua ori, dar n-am dat importanta si nici nu m-am simtit deranjata in vreun fel. Locuiesc vizavi de o statie de taxiuri si i-am spus sa ma lase acolo (daca intorci, calci banda continua). Cand ii plateam s-a intors si mi-a zis: Dumneavoastra locuiti acolo, peste drum, nu? Eu am confirmat si el a adaugat "Eu v-am mai dus pe dumneavoastra". I-am zambit, i-am intins banii si atunci s-a intors cu totul, si-a saltat putin sapca in semn de salut discret si a spus, zambind si el: "Si mi-a facut placere".

Daca te-ai dat la mine, a fost unul dintre cele mai dragute moduri in care mi s-a intamplat asta ever. Daca ai fost doar un prestator de servicii extra-amabil, si mie mi-a facut placere :).

tu punct ro

OROARE! nu e nimic in cos, de ce?!

Poate pentru ca rocky, monstrul stereo dansator, butonul rosu de panica (pe care-l apesi cand esti stresat sau cand nu ai ce face), lantisorul japonez cu ioni negativi (doar 181 RON, are you fucking kidding me?) sau vitezometrul cu care iti testezi viteza cu care bati in tastatura are just pieces of useless, ridiculous and not even that funny crap?

La final, piesa de rezistenta a nevrozei secolului eficientei si time-managementului: ceasul cu alarma zburator. Picture yourself sleeping tight and then watch this:

.

Si baietilor de la site le-a placut. Pare sa transpara o satisfactie totala din aceste randuri:

Nu trebuie decat sa setezi ora la care sa porneasca alarma; la ora cu pricina, elicea montata pe ceas va incepe sa zboare de nebuna prin camera, ceasul va suna si va suna...ca sa-l opresti trebuie sa alergi buimac dupa elice si sa o pui inapoi pe baza ceasului pentru a putea face alarma sa taca.

Sa vad eu care ignora asta sau care se mai intoarce in pat pentru inca 5 minute.

Asa, omorati-i, astia altceva nu merita. La munca, nu la-ntins mana!

bine, ma :)

hai, nu va mai ingrijorati. multumesc, anyway, mi-a facut bine. I love you, too :). las' ca trece.

obosita

intotdeauna luni dimineata e mai rau decat vineri seara. intotdeauna. nu e bine. nimic nu e bine. prea multa anxietate, exprimare libera, criza si frica. mi-e groaznic de frica. ca o sa cedez, ca o sa ma creada lumea o ratata, ca nu sunt cum trebuie si ca va fi din ce in ce mai greu sa fiu. ca oamenii rad si ca eu sunt yet again o distrusa. ca nu performez. ca nu livrez. ca sunt un rebut. ca iau decizii ca sa supravietuiesc, nu ca sa traiesc. ca ma simt atat de lipsita de valoare, sens sau putere.

si cred ca imi citeste prea multa lume blogul.

Of men and pride

Sunt Robert, iar daca cineva ma intreaba de ce merg la gaypride voi spune, aproape instinctual, “pentru ca trebuie”.

Sunt Octavian si mult timp am spus ca sunt gay si pe langa asta, o mie de alte lucruri bune. Acum e momentul sa pun la lucru acele lucruri bune pentru ca mai multa lume sa inteleaga ca nici sa fii asa nu e rau.

Sunt Miruna, am scris o marturie despre participarea mea la paradele Gaypride din Romania pe gaypride, site-ul facut de prietenii mei Robert si Octavian. Site-ul si marturiile de acolo sunt pentru toti prietenii lor si ai mei, stiuti si nestiuti, care se ascund. Care nu ies la marsuri, care nu spun raspicat ca sunt gay, care traiesc intr-un semianonimat pe care il considera mandatoriu* pentru standardele societatii romanesti. Care cred ca gestul lor individual nu poate sa schimbe nimic. Carora le este frica, fie ca o recunosc sau nu.

Carora Robert, Octavian, Miruna si toti cei care au contribuit la site le spun: Fii mandru, demn si curajos in ciuda lumii care te inconjoara. Si, macar o data pe an, iesi in strada si spune-le si altora cine esti tu. Iar cand/daca ai indoieli (spune Miruna), uita-te la clipul de mai jos. Shine on!

.

*mandatoriu este un cuvant care nu exista in limba romana, am trantit un mic barbarism despre care n-am fost constienta pana nu mi-a semnalat cineva problema. sa-mi fie (imi este) rusine!