The answer to each is the same
There are only four questions of value in life, Don Octavio. What is sacred? Of what is the spirit made? What is worth living for, and what is worth dying for?
Ziua in care am plecat din Romania a fost una dintre cele mai grele din viata mea. Ma simteam de parca ma rascheta cineva de pe asfaltul incins peste care masina gonea spre granita. Ultima imagine pe care am vazut-o inainte sa vina lacrimile dureroase a fost in oglinda retrovizoare: tata, cu mana la gura, in mijlocul strazii goale, privind incremenit in urma masinii.
Dupa plans a venit o incremenire profunda, din care nu stiam cum sau daca mai vreau sa ies. Singurul lucru care m-a facut sa nu imi pierd mintile au fost mesajele si telefoanele primite pe drum. Sufletul meu inghetat s-a cuibarit sub patura calda care se tesea din fiecare sms si fiecare apel si a reusit sa se linisteasca, incalzit si imbarbatat. Am iesit din tara increzatoare in viitor si fericita.
Am vrut mereu sa scriu despre asta si n-am stiut niciodata cum. In continuare mi se pare ca redau in cuvinte sarace si goale sentimentele pe care le-am trait atunci.
M-am gandit mult la toata dragostea pe care am simtit-o in jurul meu in anul care se incheie. A fost unul dintre cei mai dementi ani pe care i-am trait, yet I almost never felt so much love revolving around me. Dragostea oamenilor cu care am lucrat. A prietenilor, mai noi si mai vechi. A oamenilor care m-au primit in vietilor lor deja inchegate aici, pe noul taram al fagaduintei :). Si cea care m-a coplesit pana la lacrimi iarasi gele, ieri, de ziua mea.
Privesc intr-un ecran pe care incerc sa scriu cuvinte care sa redea toate astea. Nu merge. Ramane raspunsul la intrebari. I sure felt yours and you sure have mine. Multumesc.